2015-08-19 09:29:00

Audiența generală. Viața de familie și munca fac parte din planul lui Dumnezeu


RV 19 aug 2015. După cateheza precedentei audiențe generale, dedicată sărbătorii în viața de familie, papa Francisc a continuat miercuri seria reflecțiilor despre familie și a scos în evidență chestiunea muncii, spunând că atât viața de familie cât și munca fac parte din planul lui Dumnezeu. Ploile torențiale din cursul dimineții au pus la grea încercare miile de pelerini care au venit din lumea întreagă ca să participe la audiența generală de miercuri, desfășurată nu în Piața Sfântul Petru ci în aula Paul al VI-lea.

Se spune de obicei, a remarcat Sfântul Părinte la cateheză, că munca este necesară pentru întreținerea familiei, creșterea copiilor și asigurarea unei vieți demne pentru cei dragi. De aceea, cel mai frumos lucru care se poate spune despre o persoană serioasă și onestă este să auzi spunându-se că nu trăiește pe spinarea altora și că ”este un om muncitor”. În diferitele sale forme, începând cu treburile casei, munca are grijă și de binele comun. Desigur, un asemenea stil de viață se învață mai întâi de toate în familie: ”familia educă în spiritul muncii prin exemplul părinților, al tatălui și al mamei care lucrează pentru binele familiei și al societății”.

În Evanghelie – a continuat papa Francisc - Sfânta Familie din Nazaret apare ca o familie de muncitori și Isus însuși este numit «fiul lemnarului» (Mt 13,55) sau chiar «lemnarul» (Mc 6,3). Și Sfântul Paul nu va ezita să-i avertizeze pe creștini: «Cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce» (2 Ts 3,10). În fond, aceasta este și o bună rețetă pentru a slăbi: Nu lucrezi? Nu mănânci! Dar apostolul se referă în mod explicit la falsul spiritualism al unora care, de fapt, trăiesc pe spinarea fraților și surorilor «fără să facă nimic» (2 Ts 3,11).
• «Efortul muncii și viața spiritului, în concepția creștină, nu sunt nicidecum în contrast între ele. Este important să înțelegem acest lucru! Rugăciunea și munca pot și trebuie să stea împreună în armonie, după cum învață Sfântul Benedict. Lipsa muncii dăunează și spiritului, după cum lipsa rugăciunii dăunează și activității practice».

A munci este caracteristic persoanei umane, exprimă demnitatea ei de ființă creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. De aceea se spune că munca este sacră. Din acest adevăr decurge o urmare de mare importanță:
• «Gestiunea locurilor de muncă este o mare responsabilitate umană și socială, care nu poate fi lăsată în mâinile câtorva sau descărcată pe seama unei ”piețe” divinizate. A provoca pierderea de locuri de muncă înseamnă a cauza o mare pagubă socială. Mă întristez când văd că nu este de muncă, când văd oameni fără un loc de muncă, care nu găsesc de muncă și că nu au demnitatea de a duce acasă o pâine. Și mă bucur foarte mult când văd guvernanții făcând atâtea eforturi în favoarea muncii, pentru a găsi locuri de muncă și pentru a căuta ca toți să aibă de muncă. Munca este sacră, munca dă demnitate unei familii. Și trebuie să ne rugăm ca să nu lipsească munca într-o familie”.

Prin urmare, a reluat papa Francisc cateheza audienței generale, ”și munca, asemenea sărbătorii, face parte din planul lui Dumnezeu creatorul. În cartea Genezei, tema pământului drept casă-grădină, încredințată grijii și muncii omului (2,8.15), este anticipată printr-un text foarte mișcător: ”Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul și cerul, nu era pe pământ nicio plantă a câmpului și nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era încă niciun om care să lucreze pământul. Un izvor ieșea din pământ și uda toată fața pământului” (2,4b-6a).
• «Nu este romanticism, este revelația lui Dumnezeu, iar noi avem responsabilitatea de a o înțelege și de a o asimila până la capăt. Enciclica Laudato si’, care propune o ecologie integrală, cuprinde și următorul mesaj: frumusețea pământului și demnitatea muncii sunt făcute ca să fie unite. Pământul devine frumos când este lucrat de om. Amândouă merg împreună».

”Atunci când munca se desprinde de legământul lui Dumnezeu cu bărbatul și femeia – a spus Sfântul Părinte – când se separă de calitățile lor spirituale, când este luată ostatic de logica profitului singur și disprețuiește afecțiunea vieții, înjosirea sufletului contagiază totul: și aerul, apa, iarba, hrana… Viața civilă se corupe și habitatul se distruge. Consecințele se abat mai ales asupra celor mai săraci și a familiilor mai sărace. Organizarea modernă a muncii arată uneori o tendință periculoasă de a considera familia o piedică, o povară, o pasivitate, pentru productivitatea muncii. Dar să ne întrebăm: care productivitate? Și pentru cine? Așa zisul ”oraș inteligent” este fără îndoială bogat în servicii și în organizare, dar, de exemplu, este ostil față de copii și bătrâni”. 
• ”Uneori, cel care planifică este interesat de gestiunea forței de muncă individuală, care trebuie asamblată și utilizată sau eliminată în funcție de conveniența economică. Familia este un mare banc de încercare. Când organizarea muncii o ține ostatic, sau de-a dreptul îi împiedică drumul, atunci suntem siguri că societatea umană a început să lucreze împotriva ei”.

Familiile creștine, a încheiat Pontiful, primesc din această conjunctură o mare provocare și o mare misiune. Ele aduc pe teren realitățile fundamentale din creația lui Dumnezeu: identitatea și legătura omului și a femeii, nașterea fiilor, munca care domesticește pământul și face lumea locuibilă. Pierderea acestor chestiuni fundamental este o afacere foarte serioasă și în casa comună sunt deja prea multe crăpături. Dacă uneori asociațiile de familii pot fi comparate cu David în fața lui Goliat, să nu uităm cum s-a sfârșit această confruntare. ”Este nevoie de credință și istețime: Dumnezeu să ne ajute să primim cu bucurie și speranță chemarea sa, în acest moment greu al istoriei, chemarea la muncă pentru a da demnitate nouă înșine și familiei noastre”.

După cateheza audienței generale, papa Francisc a salutat grupurile de pelerini din diferite țări. Adresându-se polonezilor, Sfântul Părinte a subliniat că ”vacanța este o ocazie de odihnă, pentru refacerea forțelor trupești și sufletești în vederea obligațiilor și îndatoririlor care ne așteaptă, dar și pentru a medita la semnificația muncii în viața noastră personală, familială și socială. Amintiți-vă, de aceea, că munca poate fi o cale de sfințenie, dacă este îndeplinită ca o continuare a lucrării creatoare a lui Dumnezeu și este o expresie a iubirii față de ceilalți, mai ales față de cei din propria familie”.

În fine, dorindu-le pelerinilor ca ”vizita la mormintele apostolilor să crească în toți simțul apartenenței la familia noastră, care este Biserica”, papa Francisc a menționat că în această zi este amintit în calendarul roman Sfântul Ioan Eudes, preot. ”Devoțiunea sa la Preasfintele Inimi a lui Isus și a Mariei – a spus Pontiful – să vă învețe pe voi, dragi tineri, necesitatea mijlocirii lor pe drumul spiritual; să vă încurajeze pe voi, dragi bolnavi, să înfruntați cu credință ceasurile de suferință și să vă stimuleze pe voi, dragi soți recent căsătoriți, să educați cu iubire copiii pe care Domnul va binevoi să vi-i dăruiască!”.

Primiți la încheiere și Binecuvântarea Apostolică a papei Francisc, invocată la încheierea audienței generale, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.