2015-09-01 18:21:00

Papa Francisc. Prima Zi mondială de rugăciune pentru ocrotirea creației


RV 01 sep 2015. În comuniune și în aceeași zi cu frații ortodocși, dar și cu toți oamenii de bună voință, Biserica catolică s-a reunit în rugăciune pe 1 septembrie 2015 ca să marcheze pentru prima dată, la inițiativa papei Francisc, Ziua mondială de rugăciune pentru ocrotirea creației. Suveranul Pontif a celebrat, începând cu ora 17.00, în bazilica San Pietro, Liturgia Cuvântului. Predica a fost prezentată de părintele franciscan capucin Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale.

La originea crizei ecologice prin care trece în momentul de față familia umană, a remarcat predicatorul, se află stăpânirea nelimitată a omului asupra naturii. De multe ori această criză a fost pusă în legătură cu textul Scripturilor în care citim: ”Fiți rodnici, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l, (…) stăpâniți peste toate ființele care se târăsc pe pământ” (Gen 1,28). În realitate, a observat predicatorul, harta crizei ecologice coincide mai degrabă cu teritoriile care au cunoscut o industrializare fără discernământ și mai puțin cu harta țărilor în care a ajuns religia iudeo-creștină. Oricum, ”a stăpâni” pământul nu are în Biblie înțelesul de exploatare neîngrădită:
• «Stăpânirea lui Dumnezeu asupra creaturilor nu este finalizată spre interesul propriu, ci spre interesul creaturilor pe care el le creează și le păzește. Există un paralelism evident: după felul în care Dumnezeu este stăpânul (dominus) omului, în același fel omul trebuie să fie stăpânul (dominus) întregii creații, și anume, responsabilul și păzitorul ei. Omul este creat ca să fie ”după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, nu a stăpânilor acestei lumi».

Omul creat după chipul lui Dumnezeu este, prin urmare, o garanție și nu o amenințare pentru creație, pământul fiind, într-un anumit fel, acel talant pe care l-am primit cu toții și pentru care trebuie să dăm seama. De altfel, Scripturile ne arată existența unei ierarhii în natură care îi dă sens, unificând toate ființele vii între ele și pe acestea cu ființa umană:
• «Această ierarhie este încălcată, de exemplu, când se fac cheltuieli nebune pentru animale (și nu pentru cele în pericol de dispariție!) în timp ce sunt lăsați să moară de foame și boli milioane de copii sub ochii proprii».

De omul căruia îi este încredințat universul, este strâns legată reflecția cu privire la viitorul planetei. O spune Evanghelia, o preia papa Francisc în ”Laudato sii” și o subliniază predicatorul Casei Pontificale: ”Nu vă îngrijorați de ziua voastră de mâine, ci de ziua de mâine a viitorilor locuitori ai acestei planete”. Aceasta înseamnă a condamna bogățiile necinstite, cele acumulate în dauna aproapelui:
• ”Nimeni nu poate sluji cu seriozitate cauza salvgardării creației dacă nu are curajul de arăta cu degetul împotriva acumulării bogățiilor exagerate în mâinile câtorva oameni și împotriva tiraniei banului».

În fine, predicatorul Casei Pontificale l-a prezentat la omilie ca model de urmat și în al treilea mileniu pe Sfântul Francisc din Assisi, pentru care unicitatea lui Dumnezeu creatorul era îndeajuns pentru a pune întregul univers într-o stare de frățietate și preamărire:
• «Francisc ne arată calea pentru o schimbare radicală a raportului nostru cu creația: această revoluție constă în a înlocui posesia cu contemplația. El a descoperit o modalitate diferită de a te bucura de lucruri, aceea de a le contempla, și nu de a le avea în posesie».

Salvgardarea creației, ca și pacea în lume, se face, după cum ar spune papa Francisc, de o manieră ”artizanală”, începând imediat de la propria persoană. Este ceea ce spuneau și reprezentanții Bisericii ortodoxe la Adunarea ecumenică de la Basel în 1989: ”fără o schimbare a inimii omului, ecologia nu are șanse de succes”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.