Ajutor Bisericii care suferă: strigătul refugiaţilor din lume

RV 04 septembrie 2015. Potrivit secţiunii italiene a organizaţiei caritative „Ajutor Bisericii care suferă”, intensificarea persecuţiei şi a discriminării pe motivul religiei şi extinderea acestora în tot mai multe ţări din Europa este la momentul actual printre principalele cauze de fugă de pe teritoriile de origine. Comparativ cu 5-6 ani în urmă, tot mai multe persoane şi nuclee familiale sunt constrânse să părăsească patria lor, deoarece îşi riscă viaţa pentru credinţa lor: faptul este confirmat de creşterea cererilor pentru azil politic în Italia, cu proveninţe din: Eritreea, Irak, Nigeria, Pakistan şi Siria.

Potrivit unui comunicat de presă al organizaţiei, „aceste familii, precum toţi cei care cer recunoaşterea statusului de refugiat, aşteaptă nu mai puţin de 12 luni pentru ca prima lor instanţă să fie examinată de Comisia teritorială (Birourile de primire a străinilor), trăind situaţii de marginalizare şi neplăcere provocate de această lungă aşteptare, riscând de cele mai multe ori ca cererea să fie respinsă; în ciuda dublării numărului de comisii responsabile, numărul acestora este oricum insuficient în faţa situaţiei actuale, când numărul cererilor a devenit de 10 ori mai mare, comparativ cu semestrul anterior.

Organizaţia caritativă, alături de alte asociaţii de acest gen, face un apel la instituţiile statale competente pentru ca sistemul, în totalitatea sa, să fie simplificat pentru ca cei care fug de persecuţii religioase să aibă o «cursă preferenţială», mai rapidă şi o garanţie mai ridicată, pentru recunoaşterea lor ca «refugiaţi».

Apelul făcut în aceste zile în Europa este acela de a fi solicitate Comisiile teritoriale la un examen rapid, cu o finalitate pozitivă, iar o dată cu obţinerea informaţiilor cu privire la ţara de provenienţă şi confesiunea religioasă de apartenenţă „nu este necesară o aprofundare istorică – citim în comunicat – pentru ca un creştin care provine din Homs, în Siria, sau unul din Mosul, în Irak, să fie declarat «refugiat»”.

Fără a intra în chestiuni care nu privesc competenţa unei organizaţii caritative a Bisericii, apelul acesteia este „pentru o creştere a comisiilor responsabile dedicate celor care fug de persecuţia religioasă, având grijă ca credinţa de apartenenţă a acestora să nu fie cauza implicită a discriminării în Italia sau în orice altă ţară a Europei”.

(rv – M. Caba)