Radio Vatican, în pelerinaj în România

RV 09 septembrie 2015. S-a desfășurat de la 29 august la 3 septembrie a.c. pelerinajul ”Calea Aradului, un drum într-o țară de frontieră”, proiect de relații instituționale promovat de Radio România. Au fost invitați jurnaliști de la diferite posturi de radio care emit în limba italiană, printre care și colega noastră Monia Parente de la programul ”Orizonturi creștine” de la Radio Vatican. Pelerinajul instituțional s-a bucurat de sprijinul Ambasadei Italiei de la București, a comunității italofone din România și a Ministerului Afacerilor Externe. La întoarcere din România, Monia Parente a acordat un interviu redacției noastre.

Monia, bună ziua!
• Buon giorno, bună ziua!

Despre ce a fost vorba?
• A fost vorba de un pelerinaj istoric şi cultural între oraşele Timişoara şi Arad, în partea de vest a României. Ceea ce am traversat pe jos este un teritoriu de graniţă, locuit de numeroase etnii, cărora li s-a alăturat în ultimii 25 de ani o importantă comunitate antreprenorială italiană, cea mai numeroasă din ţară; sunt peste 5 mii de italieni care locuiesc în această zonă şi aproximativ 600 de studenţi italieni, care studiază medicina la Universitatea de Vest din Arad. O zonă bogată în lăcaşuri de cult ortodoxe, catolice şi de alte confesiuni, pe lângă fortăreţele impunătoare şi locurile arheologice încântătoare. Vizita a făcut parte din «proiectul dedicat multiculturalităţii şi ecumenismului», cum a subliniat promotoare a acestei iniţiative,  jurnalista Iuliana Anghel, de la Radio România Internaţional.

Dintre locurile vizitate, care au fost cele mai semnificative în opinia ta?
• Pelerinajul nostru a început pe 29 august 2015, la Mănăstirea ortodoxă de la Feredeu, comuna Şiria, şi a continuat cu „Valea vinului”, până la Bazilica de la Maria Radna, în Lipova, unde am putut admira impresionantul Complex conventual, recent restaurat şi inaugurat pe 2 august, în prezenţa trimisului special al papei Francisc, cardinalul Joachim Meisner, arhiepiscop emerit de Colonia. Călătoria noastră a continuat cu vizita Bisericii catolice bulgare de la Vinga, un alt exemplu de bogăţie culturală şi religioasă ce caracterizează întreaga ţară. Spun aceasta amintind că România se află la intersecţia Europei Centrale şi Orientale, iar Sf. Ioan Paul al II-lea în istorica sa călătorie apostolică, în anul 1999, o numea „Grădina Maicii Domnului”. 
Drumurile noastre în judeţul Arad au dus apoi la Mănăstirea ortodoxă de la Hodoş-Bodrog, în localitatea omonimă, unde este conservată icoana miraculoasă a Sfintei Fecioare cu Pruncul Isus. Este un frumos loc de rugăciune, o adevărată oază de linişte, cufundată în verde;  acesta a fost primul impact pe care l-am simţit când am ajuns la Mănăstire.
Apoi am ajuns în oraşul Arad, un adevărat muzeu în aer liber, aşa l-aş defini, datorită diferitelor sale stiluri arhitecturale. Oraşul Arad este de altfel şi candidat să devină Capitală europeană a culturii în 2021. Ultima etapă a pelerinajului nostru a fost în oraşul Timişoara, de la care am pornit spre casă. Timişoara este oraşul cel mai mare din Vestul României, candidat şi aceasta pentru 2021.

Ce te-a impresionat cel mai tare în ultima parte a pelerinajului vostru, la Timişoara?
• Spre exemplu, eu nu ştiam că Timişoara a fost primul oraş din Europa în care s-a introdus lumina stradală, în 1889; apoi m-a impresionat foarte mult prezenţa Sfântului Anton de Padova, peste tot, în toate bisericile, nu lipsea o imagine, o statuie, o rugă. Aşadar, o devoţiune resimţită peste tot pentru sfântul franciscan. În acelaşi timp, m-au impresionat la Timişoara pieţele şi arhitectura secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea: Piaţa unirii, a Libertăţii, Piaţa Victoriei şi, în mod particular, Catedrala ortodoxă Mitropolitană, simbol al oraşului, înaltă de 83 m, cea mai înaltă din România.

Care a fost caracteristica acestui pelerinaj, în care jurnalismul şi turismul şi.au dat întâlnire?
• Când vorbim de un pelerinaj, ne referim la un itinerariu care dintr-un punct de vedere conduce la o destinaţie sau cel puţin un loc, un Sanctuar… Acesta însă este un pelerinaj pe care noi l-am definit «inedit». De ce? Pentru că este un pelerinaj care ne-a condus să cunoaştem un teritoriu. Din acest motiv traseul nostru s-a schimbat uneori, deoarece ne lăsam ghidaţi deseori tocmai de locul în care ne aflam. A fost un pelerinaj de cunoaştere care ne-a permis să fim învăluiţi de tot ceea ce ne înconjura: de natură, de tot; nu pot uita câmpurile întinse de porumb şi floarea soarelui, nu voi uita Valea Vinului, cu acele coline dulci pe care se cultivă viţa-de-vie, asemănător Italiei; nu voi uita apoi satele mici, într-adevăr pierdute, dar bogate în tradiţii, pline de viaţă. M-a impresionat apoi foarte mult oraşele Arad şi Timişoara cu arhitectura şi eleganţa pe care o comunică, şi nu în ultimul rând, ospitalitatea românilor: poate şi datorită apropierii lingvistice, dar am simţit cum avem o istorie care ne apropie; am simţit acest popor într-adevăr apropiat.

Monia, dacă ar fi să cuprinzi întregul pelerinaj în trei cuvinte, care ar fi acestea?
Cu siguranţă spiritualitatea, întâi de toate, apoi ospitalitatea şi fără niciun dubiu, frumuseţea.

Privind retrospectiv acest pelerinaj, ce doreşti să mai adaugi?

• „Mulţumesc, România!”. La revedere!

(rv – A. Dancă – Monia Parente)