În familie, credinţa devine viaţă și viaţa devine credinţă. Întâlnire în 2018, la Dublin

28 septembrie 2015. S-a încheiat cea de-a zecea călătorie apostolică a Sfântului Părinte, prilejuită de cea de-a VIII-a Întâlnire Mondială a Familiilor, de la Philadelphia. Între 19 şi 28 septembrie, Papa Francisc s-a aflat în Cuba şi în Statele Unite ale Americii, revenind la Roma luni, 28 septembrie, în jurul orei 10.30, la aeroportul Ciampino, de unde s-a deplasat la reședința sa din Vatican. Întâlnirea mondială la care au luat parte familii din întreaga lume, inclusiv din România, s-a încheiat duminică, printr-o Sfântă Liturghie, celebrată pe bulevardul Benjamin Franklin Parkway, un Champs-Élysées al Philadelphiei.

În omilia Sfintei Liturghii, pornind de la lecturile Duminicii a 26- de peste an, Pontiful a evidenţiat intensul limbaj alegoric prin care ne surprinde Dumnezeu, „imagini intense, care ne fac să ne punem întrebări”, „care ne interpelează, însufleţindu-ne totodată entuziasmul”.

Făcând referire la prima Lectură, luată din cartea Numerilor 11,25-29, în care se istoriseşte despre Iosue, fiul lui Nun, care a alergat la Moise pentru a-i da de ştire că doi membri ai poporului profetizează şi a-i cere să-i oprească şi, referindu-se de asemenea la fragmentul din capitolul 9 al Evangheliei după Sfântul Marcu, în care se citeşte că discipolii lui Isus denunţă pe unul care alunga diavoli în numele Domnului, chiar dacă nu se număra printre cei care-l urmau, Pontiful a explicat: “Aici apare surpriza: Moise şi Isus le reproşează acestor colaboratori faptul de a fi prea închişi la minte, spunându-le: “De-ar fi tot poporul Domnului profeţi! Şi de-ar pune Domnul duhul său peste ei!"

Pontiful s-a oprit asupra comportamentului discipolilor care, în ceea ce-i privea, acţionau în bună credinţă; „însă tentaţia de a fi scandalizaţi de libertatea lui Dumnezeu, Care face să plouă peste cei drepţi ca şi peste cei nedrepţi (Mt 5,45), depăşind birocraţia, modalitatea oficială şi cercurile restrânse, care ameninţă autenticitatea credinţei, motiv pentru care trebuie respinse cu forţă”.

„Când ne dăm seama de aceasta” – a spus – „putem înţelege de ce cuvintele lui Isus despre scandal sunt atât de dure. Pentru Isus, scandalul intolerabil constă în tot ceea ce distruge şi corupe încrederea noastră în modul de a acţiona al Duhului Sfânt”.

Insistând asupra semnificaţiei credinţei, Pontiful a explicat că aceasta „deschide 'fereastra' spre prezenţa operativă a Duhului şi ne demonstrează că, asemenea fericirii, sfinţenia este întotdeauna legată de gesturile mici, după cum confirmă versetul 41 din capitolul 9 al Evangheliei după Sfântul Marcu „Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata!”. „Sunt gesturi minime”, a spus Papa Francisc, „gesturi care se învaţă acasă; gesturi de familie care se pierd în anonimatul existenţei zilnice, dar care fac aşa încât o zi să fie diferită de cealaltă. Sunt gesturi de mamă, de bunică, de tată, de bunic, de fiu, de frate. Sunt gesturi de duioşie, de afecţiune, de compasiune. Gesturi precum oferirea unei farfurii cu mâncare caldă celui care aşteaptă să cineze, sau a micului dejun, pentru pregătirea căruia o persoană care ştie să-i însoţească pe alţii cu afecţiune s-a trezit foarte devreme. Sunt gesturi familiale, precum binecuvântarea înainte de a dormi şi îmbrăţişarea la întoarcerea după o lungă zi de muncă. Iubirea se exprimă prin gesturi mici, prin atenţia la detaliile de fiecare zi care fac astfel încât viaţa să aibă mereu gustul de acasă. Credinţa creşte când este trăită cu iubire şi este alcătuită din iubire. De aceea, familiile noastre, vetrele noastre sunt autentice Biserici domestice: sunt locul potrivit în care credinţa devine viaţă iar viaţa devine credinţă”.

„Isus ne îndeamnă să nu împiedicăm aceste mici gesturi minunate, dimpotrivă, doreşte ca noi să le facem să se nască, să crească, însoţind viaţa aşa cum ni se prezintă, ajutând să se ivească toate aceste mici gesturi de iubire, semne ale prezenţei sale vii şi activr în lumea noastră”, a mai spus Sfântul Părinte.

Continuând firul acestei reflecţii, Papa a spus că acest comportament la care suntem îndemnaţi ne face să ne întrebăm dacă facem tot ceea ce este necesar pentru a trăi această logică în familiile şi societăţile noastre, să ne întrebăm „ce fel de lume vrem să lăsăm fiilor noştri” (cfr Laudato si'). La această întrebare nu putem răspunde singuri, a explicat, ci este Spiritul Sfânt cel care ne cheamă şi ne îndeamnă să răspundem că suntem alături de marea familie umană.

La finalul omiliei, Pontiful a spus că participarea numeroasă la celebrarea euharistică de la Philadelphia reprezintă un gest profetic, un fel de miracol în lumea de azi, exprimându-şi speranţa ca fiecare în parte să ne deschidem spre înfăptuirea de fapte minunate, de gesturi de iubire pentru binele tuturor familiilor din lume, astfel încât „să depăşim scandalul unei iubiri meschine şi deznădăjduite, închisă în sine însăşi şi lipsită de atenţie faţă de ceilalţi”.

„Provocarea urgentă de a proteja casa noastră comună”, a spus de asemenea Pontiful, citând din enciclica Laudato si', „cuprinde efortul de a uni întreaga familie umană în căutarea unei dezvoltări sustenabile şi integrale, deoarece ştim că lucrurile pot fi schimbate”.

„Fie ca fiii noştri să găsească în noi puncte de referinţă pentru comuniune. Să găsească în noi persoane capabile de a se uni cu alţii pentru a face să înflorească tot binele pe care Tatăl l-a semănat”, a spus Papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii de încheiere a Întâlnirii Mondiale a Familiilor de la Philadelphia, ajunsă la cea de-a VIII-a ediţie.

Dublin 2018
În salutul exprimat succesiv, mons. Vincenzo Paglia, președintele Consiliului Pontifical pentru Familie, a anunțat că următoarea ediție a Întâlnirii Mondiale a Familiilor va avea loc la Dublin, în Irlanda, în 2018.

R.V./A.M.