Sinodul Episcopilor 2015. Adevărul despre familia creștină, nu impunerea unor opinii

RV 08 oct 2015. Activitate intensă în cercurile mici, miercuri și joi, la cea de-a XIV-a adunare generală a Sinodului Episcopilor, convocată de papa Francisc de la 4 la 25 octombrie pe tema ”Vocația și misiunea familiei în Biserică și în lumea contemporană”. Vineri și sâmbătă, lucrările sinodale continuă cu câte două congregații pe zi. La briefing-ul cu jurnaliștii, miercuri, în Sala de Presă a Sf. Scaun, au intervenit arhiepiscopii Salvador Piñeiro García Calderón, Charles Joseph Chaput și Laurent Ulrich, în calitate de relatori și membri ai respectivelor cercuri mici. Acestea s-au format după criterii lingvistice și cuprind fiecare câte aproximativ 20 de persoane.

Arhiepiscopul de Lille, în Franța, mons. Laurent Ulrich:
• «Remarcabil, frumos și interesant, pentru mine este activitatea din cercurile mici în care dincolo de uniformitatea lingvistică, se observă diversitatea de origine și de experiență dintre respectivii membri». A lucra împreună asupra unui subiect comun, delicat și complex cum este familia, ne ajută să ne raportăm unii la alții și să scoatem în evidență diferențele, mergând la analize profunde. În Biserica catolică ținem mult la unitate, a mai spus arhiepiscopul francez, dar vrem ca diferențele culturale să iasă la iveală și ca toți participanții să se poată exprima.

”Biserica trebuie să însoțească familia”, a spus la rândul său arhiepiscopul  Piñeiro, președintele Conferinței Episcopale Peruviene, subliniind atmosfera fraternă care se respiră la adunarea generală a Sinodului Episcopilor. ”Știm că există un atac la adresa instituției familiale”, mai ales în cazul unor legislații care acceptă, de exemplu, avortul. De aceea, a remarcat prelatul sud-american, este nevoie să vestim Evanghelia vieții, rațiunile speranței, Evanghelia familiei, oferind în același timp însoțirea pastorală adecvată acelor familii care au cunoscut rănile despărțirii.

Mai amplă și profundă, intervenția arhiepiscopului de Philadelphia, mons. Charles Chaput, la briefing-ul din Sala de Presă a Sf. Scaun. Capacitatea Bisericii de a susține familiile s-a văzut și la recenta Întâlnire mondială a familiilor desfășurată la sfârșitul lunii septembrie în orașul american cu participarea papei Francisc. Evenimentul bisericesc dedicat familiilor are puterea de a reda speranță nucleului familial și de a reafirma magisteriul Bisericii în privința căsătoriei. ”Îi încurajăm pe cei care urmează învățătura Bisericii despre familie – a afirmat prelatul - astfel încât să nu se simtă abandonați”.

Referitor la actuala adunare sinodală, arhiepiscopul american a subliniat că e important ca dezbaterile să țină cont nu doar de preocupările Bisericii dintr-o singură țară. De aceea, în cercurile mici anglofone s-a exprimat îngrijorarea că ”Instrumentum laboris” nu oglindește universalitatea Bisericii. Este nevoie de dialog între Biserica universală și cea locală, a adăugat mons. Chaput, pentru că nu este apropriat ca respectivele Conferințe Episcopale să decidă în mod autonom asupra doctrinei Bisericii. ”Noi nu suntem aici – a spus arhiepiscopul – ca să câștigăm ceva. Suntem aici ca să ajungem la acel adevăr pe care Domnul l-a stabilit pentru Biserica sa”.

Arhiepiscopul de Philadelphia a remarcat și importanța folosirii unui limbaj care să oglindească atenție pastorală și prudență umană, astfel încât să existe o armonie între fidelitatea față de doctrina Bisericii și necesitatea de a nu răni persoanele. La urma urmei, a adăugat mons. Piñeiro, Biserica recurge la limbajul iubirii, vorbește cu inima unor păstori de suflete care își arată grija față de familii.

La întrebarea unor jurnaliști cu privire la publicarea pe internet a intervențiilor pe care Părinții Sinodali le-au făcut în cadrul Sinodului, directorul Sălii de Presă a Sf. Scaun, pr. Federico Lombardi, a explicat:
• «Părinții (sinodali) sunt liberi să dea discursul lor celor care doresc și sunt liberi să vorbească cu cine doresc. Deseori, episcopii care provin dintr-o dieceză vor să țină la curent dieceza lor despre ceea ce au spus la Sinod și pot să o facă în toată liniștea. Publicarea este lăsată la aprecierea Părinților și la solicitările care le sunt adresate».

În fine, directorul Sălii de Presă a Sf. Scaun a făcut cunoscut numele moderatorilor și relatorilor care coordonează lucrările din cele 13 cercuri mici, împărțite după limba de comunicare: patru în engleză, câte trei în franceză și italiană, două pentru spaniolă și unul pentru limba germană.

(rv – I. Piro – A. Dancă)

Dar ce spun familiile care participă la actuala adunare generală a Sinodului? Unul din colegii noștri acreditați la Aula Nouă a Sinodului a stat de vorbă cu Marialucia și Marco Matassoni. Cu patru copii, cei doi soți italieni fac parte din Comisia pentru pastorația familiei din Arhidieceza de Trento:
• «Cred că unul din aspectele asupra căruia mai este de lucru se referă la sensibilizarea și responsabilizarea tot mai mare a familiilor, a le face să devină conștiente că sunt un subiect important, că sunt o bogăție și o frumusețe, care cunosc concret greutățile și fragilitatea vieții. E necesar să dăm încredere acestor familii, pentru că multe se tem, într-un anumit fel, să intre în comunități primitoare și trăiesc, pentru a spune astfel, la marginea comunității.  Trebuie să lansăm din nou această imagine de Biserică drept familie de familii, în care toți pot colabora, fiecare cu specificul său și fragilitatea sa, pentru că nu există familie care să nu aibă probleme, dar împreună se pot rezolva. În experiența noastră cred că unul din darurile pe care le-am avut a fost chiar acela de a fi înconjurați de prieteni, de familii care au fost întotdeauna alături de noi, ne-au dat o mână de ajutor, ne-au ajutat. Cred că aceasta este tăria noastră. Nimeni nu reușește singur. Suntem într-o lume un pic complicată din punct de vedere afectiv și mai mult ca niciodată e important să stabilim aceste legături. Celălalt aspect este necesitatea de a construi cu adevărat o colaborare strânsă cu preoții. Cred că familiile au mult de spus și trebuie să lucreze împreună cu preoții».

Cât este de important, a reluat colegul nostru, ca soții care trec prin dificultăți să găsească în parohia lor o familie dispusă să-i asculte și să-i însoțească?
• «În zilele noastre este de importanță fundamentală pentru că, în realitate, credem că una din problemele cele mai mari este chiar șubrezenia relațiilor. Multe sunt relații fragile care se construiesc pe nisip, în vreme ce ar avea nevoie de însoțire, nu doar când doi tineri se îndrăgostesc și se hotărăsc sau nu să se căsătorească, dar permanent, cu o referință și o lumină care, de cele mai multe ori, ar trebui să vină de la o altă familie».

(rv – P. Ondarza – A. Dancă)