2015-11-13 11:03:00

La papa Francisc, membrii Fundației Romano Guardini


RV 13 nov 2015. Sfântul Părinte a primit azi în Sala Clementină din Palatul Apostolic un grup de 60 de participanți la simpozionul organizat la Roma de Fundația Romano Guardini cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la nașterea cunoscutului teolog italo-german. În cuvântul de salut adresat Sfântului Părinte, prof. Ludwig von Pufendorf, președintele Fundației, a anunțat apropiata publicare a unei lucrări inedite a lui Romano Guardini. Născut la Verona în 1885, Guardini a fost sfințit preot în 1910 la Mainz, în Germania, și a devenit unul din cei mai mari teologi ai secolului XX. A murit la München în 1968.

”Sunt convins că Guardini este un gânditor care are mult de spus oamenilor din timpul nostru, și nu doar celor care sunt creștini” a spus la rândul său papa Francisc, care a elogiat proiectul Fundației de a face ca gândirea teologului să intre ”într-un dialog polifonic cu politica, cultura și știința de astăzi”.

În discursul său, papa Francisc a evidențiat o pagină din cartea ”Lumea religioasă a lui Dostoievski”, în care Guardini face trimitere, printre altele, la un episod din romanul ”Frații Karamazov” (Il mondo religioso di Dostoevskij, Morcelliana, Brescia, pp. 24ss). Este pasajul în care lumea merge la starețul Zosima ca să-i împărtășească grijile și greutățile, cerându-i rugăciunea și binecuvântarea. Se apropie și o bătrână istovită ca să spovedească. În șoaptă, îi spune că și-a ucis soțul bolnav care în trecut s-a purtat foarte rău față de ea. Starețul vede că femeia, cu conștiința disperată a vinovăției, este închisă în sine și că orice gând, orice mângâiere sau îndemn s-ar lovi de acest zid. Femeia are convingerea că este osândită. Preotul, însă, îi arată o cale de ieșire: existența ei are un sens, pentru că Dumnezeu o primește în momentul căinței. «Să nu-ți fie teamă de nimic, să nu-ți fie teamă niciodată și nu te frămânți – îi spune starețul – trebuie doar ca pocăința să nu slăbească în tine. Apoi, Dumnezeu va ierta totul. De altfel, nu există și nu poate să existe pe fața pământului un păcat pe care Dumnezeu să nu-l ierte celui care se căiește cu sinceritate. Nici omul nu poate să comită un păcat atât de mare încât să epuizeze iubirea infinită a lui Dumnezeu»” (tr.n.).

Comentând această pagină, papa Francisc a subliniat că la spovadă femeia este transformată și primește din nou speranță. ”Cei mai simpli înțeleg despre ce e vorba aici”, ”înțeleg ce înseamnă sfințenia, adică o existență trăită în credință, capabilă să vadă că Dumnezeu e aproape de oameni, ține viața lor în mâinile sale. În această privință, Guardini spune: «Acceptând cu simplitate existența din mâna lui Dumnezeu, voința personală se transformă în voință divină și în acest fel, fără ca creatura să înceteze a fi creatură iar Dumnezeu, cu adevărat Dumnezeu, se realizează unitate lor vie».

Pentru Guardini, atare ”unitate vie” cu Dumnezeu constă în relația concretă a persoanelor cu lumea și cu cei din jur. Omul se simte parte din țesutul unui popor, într-o «uniune originară a oamenilor care prin specie, țară și evoluție istorică în viața și în destine, sunt un întreg unic» (Il senso della Chiesa, Morcelliana, Brescia, 2007, p. 21-22). De altfel, a reluat Sfântul Părinte, pentru teologul italo-german ”poporul” nu avea înțelesul pe care i l-a dat raționalismul iluminist, care consideră real numai ceea ce poate fi cuprins de rațiune și care tinde să izoleze omul scoțându-l din relațiile vitale naturale. Dimpotrivă, poporul înseamnă ”compendiul a ceea ce în om este genuin, profund, substanțial”. Putem recunoaște în popor, ca într-o oglindă, ”câmpul de forțe al lucrării divine”. Poporul ”simte că aceasta este operativă pretutindeni și îi intuiește taina, prezența tulburătoare”.

”Reflecțiile lui Romano Guardini”, a spus Sfântul Părinte, ”ar putea fi aplicate timpului nostru, încercând să descoperim mâna lui Dumnezeu în evenimentele naturale. În acest fel vom recunoaște, probabil, că Dumnezeu, în înțelepciunea sa, l-a trimis la noi, în Europa bogată, pe cel flămând ca să-i dăm să mănânce, pe cel însetat ca să-i dăm să bea, pe cel străin ca să-l primim și pe cel gol ca să-l îmbrăcăm. Istoria, apoi, o va demonstra: dacă suntem un popor, cu siguranță îl vom primi ca pe un frate al nostru; dacă suntem doar un grup de indivizi, vom fi tentați să ne salvăm mai presus de toate pielea, dar nu vom avea continuitate”.

La finalul discursului său, papa Francisc le-a urat membrilor Fundației Romano Guardini ca activitatea desfășurată în jurul operei marelui teolog să-i facă să înțeleagă ”semnificația și valoarea fundamentelor creștine ale culturii și societății”.

Membrii Fundației Romano Guardini din Berlin au fost primiți în audiență și de Benedict al XVI-lea, la 29 octombrie 2010, în urma simpozionului ”Moștenirea spirituală și intelectuală a lui Romano Guardini”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.