Papa Francisc: păcătoșii trebuie să simtă maternitatea Bisericii

RV 10 Feb 2016  În după amiaza zilei de marți, 9 februarie 2016, papa Francisc i-a primit în audiență pe Misionarii Milostivirii. În cadrul audienței, Suveranul Pontif le-a spus preoților confesori că trebuie să-i acopere pe păcătoși cu „acoperământul milostivirii”. „Confesorii sunt chemați să exprime maternitatea Bisericii și nu este nevoie de «toiagul judecății» pentru a readuce în turmă oaia cea pierdută. Acest lucru trebuie făcut prin mărturia și sfințenia vieții”, a îndemnat Papa.

Vorbind despre faptul de a fi misionar al milostivirii, episcopul Romei a spus că acest lucru „vă cere să fiți, în primul rând, mărturisitori ai atașamentului lui Dumnezeu și al modului său de a iubi. Doresc să vă reamintesc faptul că în această slujire sunteți chemați să arătați maternitatea Bisericii. Nu ne putem asuma riscul ca un penitent să nu perceapă prezența maternă a Bisericii, care îl primește și îl iubește. În cazul în care s-ar simți această percepție, din cauza rigidității noastre, ar fi un prejudiciu grav, în primul rând pentru credință întrucât ar împiedica penitentul să se vadă parte a Trupului lui Cristos. Noi suntem chemați să fim expresia vie a Bisericii care, precum o mamă, îi primește pe toți care se apropie de ea. Intrând în confesional să ne amintim mereu că este Cristos cel care salută, ascultă, iartă, și dăruiește pacea. Noi suntem miniștrii Săi și, înainte de toate, noi înșine avem nevoie de iertarea Lui. Prin urmare, oricare ar fi păcatul mărturisit sau dacă persoana nu îndrăznește să îl spună, dar lasă să se înțeleagă, este suficient, deoarece fiecare misionar este chemat să-și amintească propria existență de păcătos și să se facă, în mod umil, o cale a milostivirii lui Dumnezeu”.

Sfântul Părinte i-a îndemnat pe misionarii milostivirii să știe să vadă dorința de iertare prezentă în inima penitentului. „O inimă care simte dor de Dumnezeu, de iubirea și de casa sa”, a continuat Pontiful, „este la începutul convertirii. Inima se adresează lui Dumnezeu recunoscând răul făcut, dar cu speranța de a obține iertarea. Această dorință devine mai puternică atunci când decidem în propria inimă să ne schimbăm modul de viață și să nu mai păcătuim. Acesta este momentul în care inima se încredințează milostivirii lui Dumnezeu și are deplină încredere că vom fi înțeleși, iertați și susținuți de El. Rușinea este un sentiment intim care afectează viața personală și cere din partea confesorului un comportament respectuos și de încurajare. În fața noastră este o persoană «goală», care nu știe nici ce să vorbească și nici ce să zică, cu slăbiciunea și limitele sale, cu rușinea de a fi un păcătos și de multe ori fără a reuși să o zică. Să nu uităm un lucru, înaintea noastră este păcatul, dar păcătosul este căit, păcătosul care nu ar vrea să fie așa (n. n. un păcătos), dar nu poate. O persoană care simte dorința să fie ascultată și iertată”, a mai spus episcopul Romei.

Papa Francisc i-a îndemnat pe preoții confesori să nu judece și să nu trateze penitenții cu superioritate. „Nu cu «toiagul» judecății”, a spus Sfântul Părinte, „vom reuși să readucem oaia cea pierdută înapoi în rândul turmei, ci cu sfințenia vieții, care este principiu de reînnoire și reformă în Biserică. A fi confesori după inima lui Cristos înseamnă a acoperi păcătosul cu acoperământul milostivirii, pentru a nu se rușina și a putea recupera bucuria demnității sale de fiu. Sfințenia se hrănește cu iubire și știe să ducă greutatea celui mai slab. Un misionar al milostivirii duce pe umerii săi păcătosul și îl consolează cu puterea compasiunii. Confesorii care sunt foarte duri cu credincioșii și pun întrebări obscure, de curiozitate, nu sunt «păstorul cel bun», ci judecători. Când ascultați păcatele confesate vouă, aveți încredere în milostivirea lui Dumnezeu, care merge în întâmpinarea tuturor cu iubire nemărginită”.

(rv - I. Ursuleac)