2016-02-10 19:07:00

Papa Francisc: Postul Mare înseamnă rugăciune, caritate și post


RV 10 feb 2016. A se rușina de păcatele săvârșite este un semn bun: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată miercuri, Miercurea Cenușii în calendarul roman sau latin, prin care se începe Postul Mare. În cadrul celebrării, care a început după închiderea ediției noastre de miercuri, Pontiful a prezidat ritul penitențial al impunerii cenușii și a încredințat mandatul unui număr de peste o mie de misionari ai milostivirii, pe care i-a trimis în întreaga Biserică pentru a fi ”vestitori ai îndurării divine” pe parcursul Jubileului Milostivirii. ”Să deschideți porțile inimilor”, a fost îndemnul papei adresat misionarilor milostivirii. În prima zi a Postului Mare, Sfântul Părinte a indicat rugăciunea, caritatea și postul drept căi pe care Evanghelia ne cheamă să le străbatem personal pentru a ajunge la Isus, Poarta care ”învinge păcatul și ne ridică din mizerie”.

La momentul trimiterii misionarilor milostivirii, înainte de binecuvântarea finală a Sfintei Liturghii, papa Francisc a evidențiat mandatul pe care îl primesc pentru binele întregii Biserici:
Papa Francisc: ”La această celebrare sunt prezenți Misionarii milostivirii, pentru a primi mandatul de a fi semne și instrumente ale iertării lui Dumnezeu. Dragi frați, să ajutați să se deschidă porțile inimilor, la depășirea rușinii, la a nu fugi de lumină. Fie ca mâinile voastre să-i binecuvânteze și să-i ridice pe frați și surori cu spirit patern, ca prin intermediul vostru privirea și mâinile Tatălui să se așeze asupra fiilor și să le îngrijească rănile!”

Vorbind la predică despre semnificația Postului Mare, papa Francisc a evidențiat două îndemnuri pe care Biserica le adresează fiilor săi în prima zi de post: să se împace cu Dumnezeu și să se întoarcă la El din toată inima. ”Cristos știe cât suntem de slabi și păcătoși, știe că avem nevoie să ne simțim iubiți pentru a face binele”.
Papa Francisc: ”El învinge păcatul și ne ridică din mizerii, dacă i le încredințăm. Depinde noi să ne recunoaștem nevoiași de milostivire: este primul pas pe drumul creștin; este vorba de a intra prin poarta deschisă, care este Cristos”.

Cristos oferă o viață nouă și plină de bucurie, a continuat Sfântul Părinte, recunoscând că în viața creștină se pot întâlni anumite obstacole care închid inima, precum ispita de a blinda porțile. Altfel spus, ispita ”de a conviețui cu propriul păcat, minimalizându-l, justificându-se întotdeauna, crezând că nu suntem mai răi decât ceilalți; dar în acest fel se închid încuietorile sufletului și se rămâne închiși înăuntru, prizonieri ai răului. Un alt obstacol este rușinea de a deschide poarta secretă a inimii. ”Rușinea, în realitate, este un simptom bun pentru că arată că vrem să ne detașăm de rău; cu toate acestea, nu trebuie să se transforme niciodată în frică sau teamă”. În fine, un al treilea pericol este îndepărtarea de ușă, făcând să predomine tristețea și descurajarea.

Alături de cele trei pericole, care marchează istoria păcatului, Isus a arătat trei remedii pentru a intra în istoria mântuirii: rugăciunea, caritatea și postul. Cu privirea mereu la Cristos cel răstignit, dar și cu conștiința că toți ne vom întoarce în țărână, Postul Mare poate deveni un timp potrivit de tăiere a anumitor ramuri neproducătoare:
Papa Francisc: ”«Întoarceți-vă la mine, spune Domnul, întoarceți-vă din toată inima»: nu doar printr-un gest exterior, dar din adâncul ființei noastre. Într-adevăr, Isus ne cheamă să trăim rugăciunea, caritatea și pocăința cu coerență și autenticitate, învingând ipocrizia. Postul Mare să fie un timp de tăiere binefăcătoare a ramurilor falsității, mundanității și indiferenței: pentru a nu crede că totul merge bine dacă eu mă simt bine; pentru a înțelege că ceea ce contează nu este aprobarea celorlalți, căutarea succesului sau a consensului, ci curățirea inimii și a vieții; pentru a regăsi identitatea creștină, adică iubirea care slujește, nu egoismul care se servește. Să pornim la drum împreună, ca Biserică, primind cenușa – și noi vom deveni cenușă – și păstrând privirea mereu îndreptată spre Cel răstignit. Iubindu-ne, El ne îndeamnă să ne împăcăm cu Dumnezeu și să ne întoarcem la El, care să ne regăsim pe noi înșine”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.