2016-02-18 10:09:00

Lumina plină de speranță a răsăritului în ochii unui deținut: Papa, la Cereso 3


18 februarie 2016. "Va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se convertește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care nu au nevoie de convertire" (Lc 15,7). Acesta este versetul care mi-a venit în minte urmărind la televizor momentul de tăcută rugăciune a papei Francisc împreună cu deținuții din Penitenciarul Cereso 3, aflat în nordul Mexicului, mai exact la Ciudad Juares.

Îndeosebi una dintre imagini mi s-a întipărit în memorie: cea a unui deținut cu privirea înălțată la cer. Se puteau vedea lacrimi de primenire în acei ochi și sinceră părere de rău, unită cu cerere de iertare. Vizita pontifului în acel loc de suferință destinat unor persoane, bărbați și femei, care au cauzat suferință altor semeni a reprezentat o expresie concretă a milostivirii în acest An Sfânt în care suntem îndemnați să cerem îndurarea lui Dumnezeu și să fim totodată instrumente ale acesteia.

Întâlnirea Sfântului Părinte cu deținuții din Penitenciarul Cereso 3, unul dintre cele mai mari din Mexic, a fost urmărită la televizoare de cei circa 254 de mii de deținuți aflați în cele 389 de centre de detenție din Statele Unite ale Mexicului.

Cu siguranță, prezența pontifului în mijlocul lor va rămâne un moment de neșters pentru deținuții din Ciudad Juares. Au fost numeroase clipele intense, de neuitat: momentul de rugăciune din capela închisorii, când papa Francisc a oferit în dar un crucifix din cristal; mărturia impresionantă a unei tinere femei deținute, îmbrățișarea dintre Sfântul Părinte și câțiva reprezentanți ai celor circa 3000 de deținuți ai închisorii, darul oferit papei de către deținuți (un crucifix de lemn sub forma unei cârje pastorale, opera unuia dintre deținuți) și mica orchestră organizată de deținuți pentru a crea o atmosferă sărbătorească vizitei Sfântului Părinte.

Pontiful le-a amintit deținuților că trebuie neapărat "să rupă lanțurile vicioase ale violenței și delincvenței", spunându-le totodată că "nu există vreun loc în care milostivirea lui Dumnezeu să nu ajungă, nu există spațiu în care să nu poată pătrunde și persoană pe care să nu o poată atinge". Spunând că toți au posibilitatea reabilitării, papa Francisc a indicat vina "de a fi uitat să ne concentrăm asupra a ceea ce reprezintă cu adevărat o prioritate: viața persoanelor, a familiilor lor, a celor care au avut suferit de pe urma cercului vicios al violenței". 

Spunând că închisorile reprezintă un simptom al culturii debarasării, Sfântul Părinte a definit aceste structuri "găuri negre ale societății noastre", adăugând că "milostivirea divină ne amintește că închisorile sunt totodată un simptom al modului în care existăm ca societate, în multe cazuri fiind un indiciu al tăcerilor și omisiunilor provocate de o cultură a debarasării. Sunt semnalele unei culturi care a încetat să mai mizeze pe viață, ale unei societăți care a ajuns să-și abandoneze fiii". Adresându-se deținuților, pontiful a făcut o mărturisire:

Papa Francisc: "Fraților, întrând într-o închisoare mă întreb întotdeauna: 'De ce ei și nu eu?' Este un mister al milostivirii divine. Însă, azi, celebrăm cu toții această milostivire divină, privind înainte cu speranță."

"Milostivirea ne amintește că reintegrarea nu începe aici, între aceste ziduri, ci începe înainte, 'afară', pe străzile orașului", a spus pontiful, accentuând totodată necesitatea unei societăți care să nu se îmbolnăvească și importanța conștientizării faptului că "problema securității nu se rezolvă doar prin detenție" ci și "prin înfruntarea cauzelor structurale și culturale ale nesiguranței, ce lovesc întregul țesut social".

Reintegrarea socială – a mai spus – începe odată cu trimiterea la școală a propriilor fii, creând spații publice pentru timpul liber și favorizând participarea civică. La finalul discursului, revenind la semnificația prezenței sale în mijlocul deținuților în Anul Sfânt al Milostivirii, papa Francisc a spus:

Papa Francisc: "Celebrarea împreună cu voi a Jubileului Milostivirii se dorește un îndemn de a nu rămâne prizonieri ai trecutului, ai zilei de ieri; de a învăța deschiderea porții spre viitor, spre ziua de mâine, convinși fiind că lucrurile se pot schimba. Celebrarea împreună cu voi a Jubileului Milostivirii se dorește a fi un îndemn de a vă înălța frunțile și a face toate eforturile pentru a obține mult doritul spațiu de libertate."

RV/AM








All the contents on this site are copyrighted ©.