Papa Francisc, genocidul armean și reacțiile Turciei

RV 27 iun 2016. Referințele papei Francisc la ”Marele Rău” (Metz Yeghern), tragedia uciderii a 1,5 milioane de armeni de către fostul Imperiu Otoman în 1915, s-au bucurat de un ecou pozitiv în rândul populației armene. În discursul adresat autorităților politice pe 24 iunie 2016, în chiar prima zi a călătoriei sale apostolice în Armenia, Pontiful a spus că ”acea tragedie, acel genocid a inaugurat din nefericire șirul trist al catastrofelor din secolul trecut”. Acestea ”au fost posibile datorită unor aberante motive rasiale, ideologice sau religioase, care au întunecat mintea autorilor până la punctul de a programa anihilarea unor popoare întregi”.

Cuvintele papei Francisc despre ”genocidul” armenilor au trezit vii reacții în opinia publică din Turcia. La solicitarea jurnaliștilor, în cadrul unei conferințe de presă desfășurată a doua zi după declarațiile Suveranului Pontif, vice-premierul turc Nurettin Canikli a spus că în astfel de afirmații se poate vedea încă o ”mentalitate de cruciadă”. Liderul turc și-a exprimat regretul pentru observațiile făcute de papa Francisc. ”Comentariile sale nu sunt imparțiale și n-au nicio legătură cu realitatea”, a mai adăugat oficialul turc. Acesta a remarcat că nici recenta aprobare în Parlamentul german a unei moțiuni care recunoaște genocidul armean, nu are legătură cu faptele istorice dar are motivații politice. Potrivit viceprim-ministrului, Turcia neagă existența unui genocid armean, deși recunoaște că în evenimentele primului război mondial s-au înregistrat victime de ambele părți.

Pentru moment, adăugăm noi, se poate observa o diferență de formă între reacțiile Turciei din 2015, când papa Francis a vorbit pentru prima dată de un genocid comis asupra armenilor. Spre deosebire de reacțiile spontane de atunci, când ministerul de externe a rechemat ambasadorul pentru consultări, declarațiile recente au venit la solicitarea presei. În plus, nu mai este implicat șeful diplomației, ci autoritatea viceprim-ministrului.

La rândul său, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, pr. Federico Lombardi, a spus că dacă ”se citește bine ceea ce papa a spus, se vede că nu există nici urmă din spiritul de cruciadă”. Mai mult, Papa ”nu face cruciade, nu convoacă războaie, ci promovează pacea”. Într-un interviu pentru Radio Vatican, pr. Lombardi a făcut un scurt comentariu la reacțiile Turciei:
Pr. Federico Lombardi: ”Ceea ce contează este adevărul intențiilor Papei care, cu siguranță, nu avea intenția de a face niciun război religios, ci pur și simplu să pună premisele pe o bază de recunoaștere a suferințelor trecutului tocmai pentru ca pe viitor să nu se mai întâmple astfel de suferințe sau lipse de respect față de viața umană și drepturile celorlalți. Aceasta este intenția Papei și noi ținem cont de aceasta”. De altfel, a încheiat pr. Lombardi, ”prezența Papei aici, ca întotdeauna, a vrut să fie un mesaj de pace pentru întreaga regiune. Să sperăm că acest mesaj va fi înțeles și prețuit”.

Chestiunea a revenit, inevitabil, și la dialogul papei Francisc cu jurnaliștii în timpul zborului de la Erevan la Roma, unde Pontiful a ajuns duminică seară pe aeroportul Ciampino la ora 20.40. Întrebarea cu privire la folosirea spontană a termenului ”genocid” a fost pusă papei Francisc de corespondentul agenției ”France Presse”, Jean-Louis de la Vaissière. Pe o temă atât de dureroasă, a remarcat jurnalistul, credeți că folosirea acestui termen este utilă pentru pacea din această regiune complicată? Redăm integral, în traducerea noastră de lucru, răspunului papei Francisc:
Papa Francisc: «Vă mulțumesc. În Argentina, când se vorbea de exterminarea armenilor, se folosea întotdeauna cuvântul ”genocid”. Eu nu cunoșteam alt cuvânt. În catedrala din Buenos Aires, pe al treilea altar din stânga, am pus o cruce de piatră în amintirea ”genocidului armenilor”. A venit arhiepiscopul – cei doi arhiepiscopi armeni, cel catolic și cel apostolic – pentru inaugurare. La fel a făcut și arhiepiscopul apostolic în biserica catolică Sfântul Bartolomeu, altă biserică, unde a făcut un altar în comemorarea Sfântului Bartolomeu. Dar dintotdeauna eu nu am cunoscut alt cuvânt. Eu vin cu acest cuvânt. Când ajung la Roma, aud un alt cuvânt, ”Marele Rău” sau ”teribila tragedie”, dar în armeană, și nu știu să-l spun. Și mi se spune că nu, că acel cuvânt, ”genocid”, este jignitor, că trebuie să se folosească celălalt. Eu am vorbit întotdeauna de cele trei genociduri din secolul trecut, întotdeauna trei. Primul, armean, apoi, cel al lui Hitler și ultimul, cel al lui Stalin. Trei. Sunt și altele mai mici, unul în Africa [Rwanda], dar în orbita celor două războaie mari, există acestea trei. Și am întrebat de ce. Se spune: ”Unii simt că nu e adevărat, că nu a fost un genocid”. Un altul îmi spunea, un reprezentant al legii mi-a spus acest lucru care m-a interesat foarte mult: ”Cuvântul genocid este un cuvânt tehnic, este un cuvânt cu o valoare tehnică, și nu e sinonim cu exterminare. Se poate spune exterminare, dar a declara un genocid presupune acțiuni de reparare și așa mai departe”. Aceste lucruri mi le-a spus un jurist. Anul trecut, când pregăteam discursul, am văzut că Sfântul Ioan Paul al II-lea a folosit acest cuvânt, le-a folosit pe amândouă: Marele Rău și genocid. Eu am citat între ghilimele acel cuvânt. Și nu a căzut bine: a venit o declarație din partea guvernului turc, Turcia în câteva zile a rechemat la Ankara ambasadorul – care este un om bun, Turcia ne-a trimis un ambasador de înaltă ținută – și s-a întors acum două-trei luni. A trebuit să ținem post diplomatic, dar are dreptul: dreptul de a protesta îl avem cu toții, nu? În discursul de anul acesta, la început nu exista acest cuvânt, este adevărat. Răspund pentru că eu l-am adăugat. Dar după ce am ascultat tonul discursului președintelui, dar venind și cu trecutul meu legat de acest cuvânt și după ce l-am spus anul trecut în bazilica San Pietro, în public, ar fi fost foarte ciudat să nu spun cel puțin la fel. Dar prin aceasta eu am vrut să subliniez un alt lucru și, dacă nu mă înșel, cred că am spus: ”În acest genocid, ca și în celelalte două, marile puteri internaționale se uitau în altă parte”. Aceasta a fost acuzația. În cel de al Doilea Război Mondial, unele puteri aveau fotografii cu liniile de tren care duceau la Auschwitz: ar fi avut posibilitatea să bombardeze și nu au făcut-o. Un exemplu: în contextul Primului Război, în care a existat problema armenilor, și în contextul celui de al Doilea Război, unde a existat problema cu Hitler și Stalin, iar după Yalta, lagărele și toate celelalte, nimeni nu vorbește? Trebuie să se sublinieze acest fapt și să se pună întrebarea istorică: de ce nu ați făcut aceasta, voi, marile puteri? Nu acuz, pun o întrebare. E ciudat: se uitau, într-adevăr, la război, la atâtea lucruri, dar la poporul acela… Și nu știu dacă e adevărat dar aș dori să văd dacă e adevărat că atunci când Hitler îi persecuta pe evrei, ar fi spus: ”Dar cine își mai aduce aminte astăzi de armeni? Să facem la fel cu evreii!”. Nu știu dacă e adevărat, poate este numai o vorbă, dar eu am auzit acest lucru. Istoricii ar putea să caute și să vadă dacă e adevărat. Cred că am răspuns. Dar acest cuvânt nu l-am spus niciodată cu dorința de a jigni, ci mai degrabă ca o constatare obiectivă».

(rv – A. Dancă)