Din slujba lui Dumnezeu și a Bisericii nu se iese niciodată la pensie: P. Lombardi SJ

15 iulie 2016. A avut un deosebit ecou în presa internațională numirea lui Greg Burke în funcția de director al Sălii de Presă a Sfântului Scaun. Jurnalistul american îi urmează părintelui Federico Lombardi care, din momentul anunțării încheierii misiunii sale, primește din partea jurnaliștilor, și nu numai, mulțumiri și cuvinte de recunoștință. Colegul nostru, Fabio Colagrande, a stat de vorbă cu părintele Federico Lombardi. Cu ce sentimente trăiește acest moment preotul iezuit care a condus Sala de Presă a Sfântului Scaun timp de zece ani?  

Părintele Lombardi: “Sincer vorbind, pentru mine nu a fost o surpriză momentul încheierii activității la Sala de Presă. Era clar că mai devreme sau mai târziu misiunea mea ar fi luat sfârșit. Nu suntem eterni. De mai multe ori, inclusiv în decursul ultimilor trei ani, mi-am exprimat față de Sfântul Părinte disponibilitatea de a sluji după posibilitățile mele dar și de a accepta orice decizie privitoare la alternarea în privința acestei misiuni.”

Într-un interviu acordat postului nostru de Radio, l-am auzit pe Greg Burke vorbind de teamă în ceea ce privește misiunea care-l așteaptă. Cum comentați aceste cuvinte?
Părintele Lombardi: “Puțină teamă – dacă vrem s-o definim astfel – plină de respect față de o slujire angajantă care-l privește pe Papa și viața Bisericii, este întotdeauna lesne de înțeles. Însă cu toții suntem conștienți de propriile limite și, dacă suntem chemați să îndeplinim o misiune, avem încredere că Domnul ne ajută să o facem cât mai bine acest lucru, știind că nu a încredințat-o la întâmplare. De aceea, trebuie să ne simțim încrezători și plini de speranță. Desigur, multe lucruri se învață. La rândul meu, în urmă cu 10 ani, nu cunoșteam multe aspecte ale acestei misiuni, fiind posibile incertitudini sau dificultăți în găsirea referințelor corecte. Apoi se continuă, se merge mai departe, se învață, se dobândește o mai mare siguranță și seninătate în desfășurarea propriei munci. Acesta este parcursul normal al oricărei îndatoriri: nimeni nu se așteaptă să înceapă ca și cum ar fi atins deja maximum în privința experienței, a cunoștințelor, a capacității. Multe aspecte se învață pe parcurs. Cred că va fi o frumoasă experiență atât pentru Greg Burke cât și pentru Paloma Garcia Ovejero (vice-director al Sălii de Presă) care începe acest parcurs de tânără, un parcurs în care vor fi cu siguranță ajutați. În “lumea vaticană” am găsit o foarte mare disponibilitatea din partea tuturor, în Curia Romană pentru informațiile sau sfaturile pe care le ceream. Nu ne mișcăm într-o lume în care ai "arme" îndreptate spre tine… chiar deloc. Și în lumea jurnalistică, pe care o vor servi cei doi noi colegi, am fost întâmpinat cu multă simpatie, având relații de stimă și încredere. De aceea, pot fi foarte senini.”

Întrebat care au fost momentele mai dificile din cei zece ani în care a avut privilegiul să-și desfășoare misiunea în slujba a doi pontifi, papa Benedict al XVI-lea și Papa Francisc, părintele Federico Lombardi a răspuns:
Părintele Lombardi: “Cu toții ne-am putea aminti – și din massa-media –  momentele trăită cu o oarecare tensiune, momentele critice. În ceea ce mă privește, experiența pe care am trăit-o în mod dureros a fost reprezentată de participarea la dezbaterile, unele publice, legate de chestiunile privind abuzurile sexuale; o situație cu adevărat foarte dureroasă. Am participat la aceste dezbateri cu profundă intensitate, fiind conștient că reprezentau un parcurs de purificare pentru Biserică, despre care ne-a vorbit atât de mult papa Benedict, parcurs care trebuia urmat. La rândul meu, am încercat să-mi aduc contribuția, în colaborare cu alții, în înfruntarea acestei teme, astfel încât să se facă lumină, să fie abordate în mod corect și transparent, în spiritul adevărului, astfel încât să nu se mai petreacă vreodată situații de acest fel. Au existat și alte momente: scurgerea de documente rezervate sau tensiunile interne din Vatican au fost desigur momente de suferință, și nu pentru că ar fi fost dificile din punct de vedere profesional – pentru că nu este dificil să spun adevărul și cum stau lucrurile – ci din punctul de vedere al implicării sufletești, care presupune și un anumit grad de suferință. Însă am fost întotdeauna conștient de faptul că și în dimensiunea comunicării se parcurge o cale care conduce la creștere, la o mai mare deschidere spre adevăr și la o viziune mai adecvată, mai completă și mai senină asupra problemelor. Astfel pot fi ajutați și colegii și, în general, lumea din jur să aibă această înțelegere a persoanei umane, inclusiv a limitelor sale, dar mai ales a misiunii pozitive avută de Biserică, în ciuda slăbiciunilor omenești a multora care o compun.”

Întrebat cum se simte știind că de la 1 august telefonul său mobil nu va mai fi asaltat de apeluri, cereri și mesaje la orice oră a zilei, părintele Federico Lombardi a răspuns:
Părintele Lombardi: “Va fi un alt fel de slujire, însă nu cred că mă voi simți la pensie. O persoană consacrată care încearcă să fie la dispoziție, pentru a-l sluji pe Dumnezeu și Biserica zi de zi, nu iese niciodată la pensie. Dacă nu vor mai suna jurnaliștii, probabil vor suna alții, cu care voi un alt tip de relație, încercând să răspund solicitărilor cu toată inima.”

RV/AM