Angelus. Apelul Papei: Nimeni să nu mai îndrăznească să verse sângele fratelui său!

18 iulie 2016. Apel al papei Francisc, la rugăciunea mariană „Angelus”, din Piaţa Sfântul Petru, duminică, 17 iulie: Pontiful şi-a exprimat apropierea faţă de poporul francez şi a implorat încetarea terorii. Apoi, a îndemnat la construirea unei lumi noi şi fraterne, prin trăirea virtuţii umane şi creştine a ospitalităţii care – a observat – în zilele noastre riscă să fie neglijată. Colegul nostru Sergio Centofanti ne oferă mai multe detalii în următorul serviciu:

Imediat după masacrul de la Nisa, papa Francisc şi-a exprimat consternarea cu privire la „violenţa oarbă” care loveşte persoane nevinovate, fără a avea milă nici chiar de viaţa a numeroşi copii. La Angelus, în prezenţa a numeroşi pelerini de diferite naţionalităţi, pontiful şi-a exprimat din nou îndurerarea pentru dramaticul fapt petrecut la Nisa, solicitându-le celor prezenţi un moment de reculegere şi de rugăciune în tăcere.
Papa Francisc: „În inimile noastre este vie durerea pentru carnajul care, joi seră, la Nisa, a secerat atâtea vieţi nevinovate, printre care şi vieţile a numeroşi copii. Sunt aproape de fiecare familie şi de întreaga naţiune franceză îndoliată. Dumnezeu, Tată bun, să primească toate victimele în pacea sa, să-i ajute pe cei răniţi şi să le mângâie rudele. Dumnezeu să risipească orice plan de teroare şi de moarte, astfel încât niciun om să nu mai îndrăznească să verse sângele fratelui său. O călduroasă îmbrăţişare tuturor locuitorilor din Nisa şi întregii naţiuni franceze.”

Comentând fragmentul despre Marta şi Maria, propus de Evanghelia din liturgia duminicii, papa Francisc ne-a îndemnat să construim o lume nouă, mai fraternă, bazată pe ospitalitate şi nu pe marginalizare sau excluziune. Cele două surori care-i oferă Domnului ospitalitate în casa lor ne amintesc de virtutea umană şi creştină a bunei primiri, o virtute despre care papa Francisc a spus că – în zilele noastre –  riscă să fie neglijată.
Papa Francisc: „De fapt, sunt tot mai numeroase casele şi structurile de îngrijire destinate persoanelor vârstnice însă, în aceste locuri, nu se practică întotdeauna adevărata ospitalitate. Se înfiinţează multe instituţii specializate în îngrijirea a numeroase forme de boală, de singurătate, de excluziune, însă pentru cel străin, marginalizat, dat deoparte, scad probabilităţile de a găsi pe cineva dispus să îl asculte, să îl primească.”

În prezent suntem ocupaţi cu rezolvarea atâtor probleme, multe dintre care nu sunt importante, şi astfel ajungem să ne pierdem capacitatea de a asculta, a subliniat pontiful:
Papa Francisc: „Suntem ocupaţi continuu şi nu mai avem timp să ascultăm. Aş dori să vă pun o întrebare la care fiecare să răspundă în inima sa: „Tu, soţule, ai timp să-ţi ascuţi soţia. Şi tu, soţie, găseşti timp pentru a-ţi asculta soţul? Voi, părinţilor aveţi timp de pierdut pentru a vă asculta fiii sau pe cei vârstnici din familie? 'Însă, bătrânii spun mereu aceleaşi lucruri încât sunt plictisitori' [n.n. ar putea spune cineva]. [n.n. Poate], dar au nevoie să fie ascultaţi! A şti să asculţi! Vă cer să învăţaţi să-i ascultaţi, să le dedicaţi mai mult timp. Rădăcina păcii se află în capacitatea de a asculta.”

În fragmentul din Evanghelie, Maria este cea care ascultă Cuvântul lui Isus, în vreme ce Marta, ocupată cu pregătirile, i se plânge Învăţătorului Isus, spunându-i că sora ei nu o ajută. Atunci, Domnul o îndeamnă pe Marta să nu se obosească într-atât de mult cu grijile casei, ci să aleagă, precum Maria, aspectul cel mai trebuincios, „partea cea bună, care nu-i va fi luată”.

Papa Francisc: „Ocupată cu treburile casei, Marta riscă să uite. Aceasta este problema: Marta riscă să uite aspectul cel mai important, adică prezenţa oaspetelui care – în acest caz – era Isus. Uită de prezenţa musafirului care nu trebuie doar să fie servit, oferindu-i-se de mâncare şi având grijă să nu-i lipsească nimic. Oaspetelui trebuie să i se acorde în primul rând ascultare. Amintiţi-vă bine acest cuvânt: ascultare. Pentru că oaspetele trebuie primit ca persoană, cu istoria sa, cu inima sa plină de sentimente şi de gânduri, astfel încât să se simtă cu adevărat ca într-o familie. Însă, dacă tu primeşti un oaspete în casa ta şi continui să-ţi faci treburile, invitându-l să ia loc dar fără să-i vorbeşti şi fără să-i dai posibilitatea să vorbească, ca şi cum gazda şi oaspetele ar fi de piatră, atunci nu faci bine. Oaspetele trebuie ascultat.”

Însă, a insistat pontiful, unicul lucru trebuincios rămâne cu siguranţă ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, care iluminează şi ne susţine în ceea ce suntem şi în ceea ce facem:
Papa Francisc: „De exemplu, dacă mergem să ne rugăm în faţa unui crucifix şi vorbim, vorbim şi apoi plecăm, atunci nu-i dăm ascultare lui Isus. Nu-l lăsăm să vorbească, să se adreseze inimii noastre. A asculta este cuvântul cheie. Nu uitaţi! Însă, nu trebuie uitat nici faptul că, în casa Martei şi a Mariei, Isus – înainte de a fi Domn şi Învăţător – este pelerin şi oaspete. De aceea, răspunsul său are următoarea semnificaţie principală şi imediată: 'Marta, Marta, de ce te zbuciumi într-atât de mult pentru oaspete încât ajungi să uiţi de prezenţa sa, ca şi cum oaspetele ar fi de piatră? Pentru a-i oferi o primire bună, nu sunt necesare multe lucruri; dimpotrivă, este necesar un singur lucru: ascultă-l, arată faţă de el un comportament fratern, aşa încât să se simtă ca într-o familie şi nu într-un adăpost provizoriu.”

La finalul reflecţiei care a însoţit rugăciunea mariană „Îngerul Domnului”, pontiful şi-a înălţat gândul către Maica Domnului, indicând-o ca model pentru a fi primitori şi ospitalieri faţă de fraţii şi surorile noastre.

De asemenea, pontiful a adresat un salut călduros unui grup de pelerini chinezi.

RV/AM