Tinerii să nu fie lăsați fără idealuri. Papa Francisc de vorbă cu jurnaliștii, în avion

2 august 2016. În călătoria de întoarcere la Roma, papa Francisc a ținut obișnuita conferință de presă cu jurnaliștii care l-au însoțit în Polonia. Vă oferim o amplă sinteză a răspunsurilor Sfântului Părinte.

Islam și violență
“Nu-mi place să vorbesc despre violența islamică, pentru că, zilnic, atunci când răsfoiesc ziarele, citesc despre violențe, aici în Italia: unul își ucide logodnica, un altul soacra… Iar acești violenți sunt catolici botezați, nu-i așa? Sunt violenți catolici. Dacă aș vorbi despre violență islamică, ar trebui să vorbesc și despre violență catolică. Nu toți islamicii sunt violenți. Nu toți catolicii sunt violenți. E un fel de salată: există de toate, și există și violenții acestor religii. Un lucru este adevărat: există întotdeauna un mic grup fundamentalist. Fundamentaliști avem și noi. Iar când fundamentalismul ajunge să ucidă, dar se poate ucide cu vorba, lucru pe care-l spune apostolul Iacob, nu eu, după cum se poate ucide cu cuțitul… . Cred că nu este just ca islamul să fie identificat cu violența. Acest lucru nu este just și nu este adevărat! Am avut o lungă conversație cu marele imam al Universității al-Azhar și știu ce gândesc ei: caută pacea, întâlnirea. Nunțiul dintr-o țară africană îmi spunea că în capitala unde se află vede întotdeauna oameni care stau la rând pentru a trece pragul Porții Sfinte, cu ocazia Jubileului, apoi odată intrați, unii mergând să se spovedească, alții se așează în bănci pentru a se ruga. Însă cei mai mulți continuă până la altarul Maicii Domnului, pentru a se ruga. Aceștia sunt musulmani care vor să trăiască Jubileul: sunt frați. Când am fost în Republica Centrafricană am mers să-i vizitez și imamul a urcat chiar în papamobil. Se poate conviețui bine. Există, însă, mici grupuri fundamentaliste. Și mă, întreb de asemenea, oare noi europenii câți tineri am lăsat fără idealuri, care lucrează și se refugiază în droguri, în alcool, și apoi se duc acolo și se înrolează în grupări fundamentaliste. Da, putem spune că așa-numitul Isis este un stat islamic care se prezintă ca fiind violent, pentru că arătându-ne cartea sa de identitate ne indică cum au ucis tăind gâturile egiptenilor sau alte grozăvii. Însă, acesta este o mică grupare fundamentalistă care se cheamă Isis. Însă, cred că nu se poate spune și nu este just să se spună că islamul este terorist.”

Terorismul
Întrebat în legătură cu terorismul, pontiful a răspuns: “Terorismul este peste tot. Gândiți-vă la terorismul tribal din unele țări africane. Terorismul, nu știu dacă să spun pentru că este puțin periculos, se intensifică atunci când nu există o altă opțiune. Când în centrul economiei mondiale se află dumnezeu banul și nu persoana –  bărbatul și femeia – acesta reprezintă deja prima formă de terorism. Ai îndepărtat minunile Creației, bărbatul și femeia, și ai pus acolo banul. Acesta este terorismul de bază, împotriva întregii umanități.”

Situația din Turcia
Răspunzând la o întrebare referitoare la situația din Turcia, pontiful a spus: „Când a trebuit să spun ceva care nu a plăcut Turciei, însă de care eram sigur, am spus, cu consecințele pe care le cunoașteți. Am spus acele cuvinte pentru că eram sigur. În privința situației actuale nu am spus nimic pentru că, deocamdată, nu sunt sigur, în baza informațiilor care le am, ce anume se întâmplă exact acolo. Ascult informațiile care ajung la Secretariatul de Stat și pe cele prezentate de unii analiști politici importanți. Studiez situația și împreună cu asesorii din cadrul Secretariatului de Stat, dar situația nu este deocamdată clară. Este adevărat că trebuie întotdeauna evitată înrăutățirea situației catolicilor – și acest lucru se face – însă nu cu prețul adevărului. Există virtutea prudenței… Însă în ceea ce mă privește, voi sunteți martori, că atunci când a trebui să spun ceva referitor la Turcia, am făcut acest lucru”.

Posibilă mediere a Vaticanului în Venezuela
Unul dintre jurnaliști l-a întrebat pe pontif în legătură cu o posibilă mediere a Vaticanului pentru rezolvarea situației din Venezuela:

“În privința Venezuelei, am avut în urmă cu doi ani o întrevedere foarte, forte pozitivă cu președintele Maduro. Apoi, anul trecut, a solicitat o audiență: era într-o duminică, ziua succesivă sosirii mele de la Sarajevo, însă a anulat întâlnirea din cauza unei otite care îl împiedica să vină. Succesiv, el a lăsat să treacă timpul, iar eu i-am scris o scrisoare, existând contacte pentru o eventuală întâlnire. În acest moment, se încearcă stabilirea condițiilor de reconciliere, și se pare că cineva din guvern a cerut prezența unui reprezentant al Sfântului Scaun, însă nu sunt sigur (…) în acest moment nu pot da asigurări în acest sens (…).”

Dialogul cu tinerii
Unii jurnaliști i-au cerut papei Francisc să le vorbească despre dialogul cu tinerii, la Cracovia pontiful intrând în legătură directă cu tinerii italieni, răspunzând întrebărilor puse de trei dintre tinerii prezenți:

“Îmi place să vorbesc cu tinerii și-mi place să-i ascult. Mă pun întotdeauna în dificultate, pentru că îmi spun lucruri la care eu nu m-am gândit sau pe care nu le-am aprofundat. Tinerii neliniștiți, creativi… Îmi plac și sunt atent la limbajul lor. De multe ori trebuie să întreb: “Ce înseamnă aceasta? Iar ei îmi explică semnificația. Ei sunt viitorul nostru și trebuie să dialogăm cu ei. Este important dialogul dintre trecut și viitor, de aceea eu insist mult asupra legăturii dintre tineri și bunici. Pe de o parte, noi le facem cunoscută experiența noastră, astfel încât tinerii să cunoască trecutul și istoria, pentru a duce mai departe, cu curaj, prezentul. Este important! Nu-mi place când aud opinia: “Tinerii spun inepții!” Dar și noi spunem multe nerozii. Tinerii spun și prostii, dar spun și lucruri bune, ca noi toți. Însă trebuie să-i ascultăm, pentru că noi avem de învățat de la ei și ei au de învățat de la noi. Astfel se face istoria și astfel se crește fără închideri și cenzură”.

Cât despre Polonia, pontiful a spus: “Era o Polonie specială, o Polonie invadată încă o dată, însă de această dată de tineri. După cât am putut vedea, Cracovia este un oraș foarte frumos, iar polonezii sunt foarte plini de entuziasm. Îi cunoșteam deja pe polonezi din vremea copilăriei, căci tatăl meu lucra împreună cu mulți polonezi emigrați după război. Erau persoane bune și amintirea aceasta mi-a rămas în suflet. A fost atât de frumos să regăsesc această bunătate.”

RV/AM