2016-09-17 09:51:00

Considerații omiletice la Duminica XXV (anul C): Parabola administratorului necinstit


(RV – 18 septembrie 2016) E Ziua Domnului. Liturghia duminicală începe cu vestea bună anunţată de Domnul prin profeţii de demult şi în psalmii biblici: „Mântuirea poporului sunt eu. Din orice strâmtorare vor striga spre mine, îi voi asculta şi voi fi Dumnezeul lor în veci”. Dumnezeu este cu noi pe drumul istoriei în orice strâmtorare a vieţii ne-am afla. Să repetăm cu sfântul Augustin, cel format la şcoala rugăciunii psalmilor: „O, pentru mila ta, spune-mi Doamne, Dumnezeul meu, ce eşti pentru mine. Spune sufletului meu, mântuirea ta Eu sunt… Iată, urechile inimii mele sunt înaintea gurii tale” (Ps 34,3; Conf  I, 5; IX, 1). „Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea deplină a adevărului” (1Tim 2,3-4). Vestirea iubirii milostive a lui Dumnezeu are loc într-o lume rănită şi dezbinată între bogaţi şi săraci. În acest context, cuvântul Domnului răscoleşte conştiinţele şi stimulează reînnoirea omului din interior pentru formarea unei societăţi în care toţi oamenii să poată participa cu demnitate la masa vieţii. Să parcurgem lecturile liturgice.

1. Coerenţă în trăirea credinţei cu dreptate
Astăzi în prima lectură profetul Amos denunţă falsa religiozitate potrivit căreia sufletul şi conştiinţa cuiva sunt în regulă doar pentru faptul că împlineşte o serie de ritualuri de cult sau practici exterioare. Cultul religios fără o angajare pentru dreptatea faţă de semeni se reduce la farsă şi magie iar religia lipsită de credinţa sinceră şi exigentă este ipocrizie. Nu rareori religiozitatea aparentă serveşte ca pretext pentru a trage profit pe seama celor săraci. Însăşi apărarea drepturilor celor nevoiaşi poate fi o formă sigură de parvenire, adică de a obţine pe căi necinstite o situaţie materială nemeritată. Dar, Dumnezeu se angajează cu jurământ împotriva celor care îi cumpără cu bani pe cei nevoiaşi: "Niciodată nu voi uita faptele lor rele". Profetul Amos ne atenţionează: Ascultaţi acestea, voi care zdrobiţi pe cei săraci şi asupriţi pe cei sărmani. Voi ziceţi: "Când va trece sărbătoarea lunii noi ca să putem deschide grânarul? Când se va sfârşi odată sâmbăta ca să putem deschide grânarul? Vom micşora măsurile, vom mări preţurile şi vom falsifica balanţele. Vom putea să-l cumpărăm pe cel nevoiaş cu bani şi pe cel sărac cu o pereche de sandale. Vom vinde până şi pleava de grâu". Mă jur pe cel care este mândria lui Iacob: "Niciodată nu voi uita faptele lor rele" (Am 8,4-7, prima lectură). Ţinta invectivelor profetului sunt negustorii, o categorie socială expusă cu uşurinţă abuzului în dauna celor săraci. Sunt vizaţi de asemenea cei care administrează dreptatea. În atenţia profetului sunt toţi cei care acumulează averi în detrimentul altora, reducând posibilităţile de viaţă demnă pentru cei dezavantajaţi de soartă. Sunt persoane cu vază care până şi la templu, înaintea Domnului, nu vedeau clipa terminării sărbătorilor cu slujbele sacre, spre a se întoarce din nou la afacerile necinstite. Prin prezenţa la templu se urmărea doar salvarea imaginii, păstrarea numelui în faţa altora. Programau injustiţia până şi sub privirea lui Dumnezeu. Până şi în ziua Domnului, zi de repaus, de odihnă trupească şi înălţare spirituală, nu-şi găseau liniştea, căci studiau planuri cât mai sinuoase pentru reuşita în afaceri, cum să falsifice greutăţile de măsură şi să înşele pe cei simpli şi neavizaţi. Setea de câştig şi de putere, atitudinea omului hrăpăreţ, caracterizează tot mai mult societatea zilelor noastre. Aviditatea împinge la necinste şi la indiferenţă faţă de oamenii nevoiaşi.

2. Jertfa de laudă – Sacrificium laudis
Primei lecturi îi răspundem astăzi cu Ps 112/113, un text de bază din serviciul liturgic iudaic ce deschide „Hallelul egiptean - lauda Exodului”, considerat de biblişti drept cântarea „Magnificat” a Vechiului Testament. Se aude în acest psalm glasul săracilor aducând mulţumire lui Dumnezeu pentru că ridică pe cel slab din ţărână, înalţă din cenuşă pe cel sărac şi îl aşează printre mai marii poporului său. Adevărata preamărire a lui Dumnezeu izvorăşte din conştiinţă şi din trăirea credinţei. Lauda lui Dumnezeu înseamnă coerenţă şi fidelitate faţă de „calea dreaptă” propusă omului. Este o imitare a lui Dumnezeu în viaţa de toate zilele aşa cum este preamărit la templu prin serviciul liturgic în cântări de psalmi: Lăudaţi-l pe Domnul care îl înalţă pe cel sărman!

„Lăudaţi, slujitori ai Domnului, lăudaţi numele Domnului! Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac!. Domnul stăpâneşte peste toate neamurile, slava lui este mai presus de ceruri. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, care locuieşte atât de sus, dar îşi pleacă privirea să vadă ce se petrece în cer şi pe pământ? El ridică pe cel slab din ţărână, înalţă din cenuşă pe cel sărac, ca să-l aşeze printre cei mari, printre mai marii poporului său” (Ps 112/113,1-2.4-8).

3. Un singur Domn şi Dumnezeu
 „Mai mari poporului său”: ultimele cuvinte ale psalmului fac trecerea la tema lecturii a doua. Este un fragment din prima Scrisoare a apostolului Paul către discipolul său Timotei. A fost scrisă la Roma în timpul persecuţiei dezlănţuite de împăratul Nero împotriva creştinilor. Aceştia, deşi respectau autoritatea civilă, erau totuşi prigoniţi pentru că nu voiau să-l recunoască pe împărat ca zeu; ascultau de conştiinţa personală, văzând în ea glasul lui Dumnezeu în inimile lor. În această situaţie apostolul Paul nu spune: „răzvrătiţi-vă, puneţi mâna pe arme, treceţi la acte de terorism”, ci îndeamnă la rugăciune. Apostolul spune că este o datorie a ne ruga pentru cei care ne conduc, dar este absurd şi împotriva credinţei creştine ca cineva să se închine la idoli. Având în vedere cuvintele lui Isus că „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”, apostolul precizează: „Este un singur Dumnezeu şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Cristos Isus, el însuşi om care s-a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi oamenii” (1Tim 2,5-6).

4. Rugăciuni de cerere şi de mijlocire pentru toţi oamenii
Familiarizaţi cu Liturghia duminicală, ştim că după mărturisirea de credinţă sunt rostite sau cântate mai multe invocaţii (ectenii) care alcătuiesc rugăciunea universală a credincioşilor. Această practică liturgică a fost sugerată concret tocmai de apostolul Paul care în Scrisoarea întâi către Timotei 2,1-8 (azi lectura a doua), recomandă „să se înalţe rugăciuni la Dumnezeu de cerere şi de mijlocire pentru toţi oamenii”, căci el vrea ca toţi să se mântuiască: „pentru conducătorii de state şi pentru toţi cei care se află în posturi de răspundere, pentru ca astfel să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Acest lucru este bun şi plăcut înaintea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoaşterea deplină a adevărului… Vreau, aşadar, ca bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând spre cer mâini curate, fără ură şi fără neînţelegeri” (1Tim 2.1-5.8). Celebrând Sfânta Liturghie, adunarea credincioşilor unită cu Cristos, singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, îndeplineşte funcţia preoţească de mijlocire, rugându-se pentru nevoile Bisericii şi pentru întreaga lume. Apostolul este preocupat în special de cei care au în mâini puterea şi destinele popoarelor, de cei care sunt la conducerea societăţii. Îndeamnă creştinii să înalţe rugăciuni pentru cei care cu vrednicie şi competenţă conduc popoarele dar şi pentru cei care deţin puterea dar se comportă ca dominatori. Totul urmărind binele comun „pentru ca astfel să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea”. Altfel spus: ne rugăm ca să înceteze învrăjbirile, duşmăniile, ura; ne rugăm pentru libertate şi condiţii de viaţă demne. Cererile credincioşilor oglindesc situaţia şi momentul istoric pe care le trăieşte comunitatea creştină. Suntem convinşi că Dumnezeu este interesat de rugăciunile noastre ca şi de hotărârile bune luate la Liturghia duminicală, după cuvântul de învăţătură şi rugăciunea comunitară. De la biserica satului sau oraşului, de la locul unde am luat parte la celebrarea Euharistiei, ar trebui să pornim pe un drum al dreptăţii, al cinstei, al unei trăiri coerente cu mesajul creştin; un drum curat în gânduri, cuvinte şi fapte; un drum al atenţiei faţă de semeni. Dacă acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că am frecventat un loc greşit sau că am greşit biserica. Un lucru este clar. Atât timp cât cineva stăpâneşte bunurile celor săraci şi nu caută să le restituie, nu poate primi Duhul lui Dumnezeu prin care devenim fii şi moştenitori împreună cu Cristos. Dacă cineva îşi lipeşte inima de bogăţiile vremelnice, preţuindu-le până la idolatrizare; dacă cineva a pus stăpânire peste mult mai mult decât i se cuvine, dacă deţine şi uzurpează bunurile celor săraci, cum poate crede că Dumnezeu îi va încredinţa Duhul său şi bogăţiile veşnice? „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”, spune Isus în Evanghelia zilei după parabola administratorului necinstit.

5. Parabola administratorului necinstit
„Isus Cristos, deşi era bogat, s-a făcut sărac, pentru ca prin sărăcia lui noi să ne îmbogăţim”( 2Cor 8,9, versetul cântat înainte de proclamarea Evangheliei) şi ne avertizează: „Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi bogăţiilor”. Pericopa evanghelică propune mai întâi parabola lui Isus  despre administratorul necinstit iar apoi câteva învăţături practice (cf. Lc 16,1-13). Parabola administratorului necinstit se încheie cu un mesaj surprinzător: patronul îl laudă pe administratorul său necinstit. Surprins că fură şi îl înşeală, falsificând chitanţele, administratorul înţelege că va fi concediat şi atunci inventează un mod de a ieşi cu bine din încurcătură: un mod genial. Adoptă strategia prieteniei. Îşi face o reţea de prieteni, ştergându-le o parte din cât datorau patronului. Prin asta, fără să-şi dea seama, el împlineşte un gest profetic. Face ceea ce Dumnezeu face faţă de fiecare om: dăruieşte şi iartă, ne iartă datoriile. Astfel administratorul devine din înşelător, binefăcător: dăruieşte datornicilor pâine şi ulei ulei, adică ceea ce e necesar pentru viaţă. Toată strategia este, desigur, dictată de interes, dar prin asta administratorul schimbă direcţia banilor pe care nu-i mai acumulează ci îi investeşte în bunuri dăruite altora. Atunci banii nu mai generează excluziune ci prietenie.

6. Faceţi-vă prieteni din bogăţiile nedrepte
Personajul cel mai interesant al parabolei este omul bogat, o întruchipare a Domnului. Stăpânul îl laudă pe administratorul necinstit pentru că a acţionat cu iscusinţă, cu spirit prevăzător: a mizat pe prietenie. Şi aici Evanghelia ne oferă o perlă: „Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă” (Lc 16,9). Faceţi-vă prieteni! Prietenia devine poruncă, umanism, este ridicată la proiect de viaţă şi măsură a eternităţii. Mesajul parabolei este clar: persoanele contează mai mult decât banii. Prietenii care să vă primească în casa cerului. Înainte de Dumnezeu ne vor veni în întâmpinare cei pe care i-am ajutat. În îmbrăţişarea lor recunoscătoare se va anunţat îmbrăţişarea lui Dumnezeu, într-un paradis format de alegerile noastră de viaţă. Şi Isus continuă cu alte învăţături explicative: "Cine este vrednic de încredere în cele mai mici lucruri este vrednic şi în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri, este necinstit şi în cele mari. Şi dacă voi n-aţi fost vrednici de încredere când aţi avut pe mână bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost vrednici de încredere când aţi avut pe mână lucrurile altuia, cine vă va încredinţa ce este al vostru? Nici un sclav nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau la unul va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi Mamonei".

7. Folosirea darurilor lui Dumnezeu
Cuvântul aramaic „māmôn” tradus cu „bogăţie” are în rădăcina sa cuvântul „amen” care înseamnă a crede, a stabili, a se bizui. Ne întrebăm dacă „amenul” nostru este pentru Dumnezeu sau pentru mamona; dacă ne bazăm pe Dumnezeu sau ne bazăm pe bani şi pe lucrurile pe care le avem. Desigur, propunând figura economului necredincios care dă dovadă de mare isteţime şi pricepere în afacerile necinstite, Isus nu elogiază nici nu recomandă înşelăciunea în gestiunea bunurilor materiale. Lăudând caracterul întreprinzător, dinamic şi prevăzător al fiilor acestei lumi, Isus cere ucenicilor, ca „fii ai luminii”, să fie cu adevărat „lumina lumii”, activi şi creativi în luminarea realităţilor din jur cu strălucirea şi frumuseţea iubirii lui Dumnezeu. Creştinii răspândesc Evanghelia vieţii care este şi profeţie de dreptate socială. Este ceea ce face papa Francisc atunci când cere insistent creştinilor să iasă din spaţiul închis al mediocrităţii şi să se avânte în periferiile existenţei pentru a impregna cu spiritul dreptăţii şi al iubirii milostive a lui Dumnezeu toate realităţile sociale începând cu cei mai săraci şi marginalizaţi. Tuturor Dumnezeu ne-a încredinţat un capital de viaţă pentru administrare. Timpul existenţei noastre pământeşti este moneta preţioasă pe care Dumnezeu a pus-o în mâinile noastre pentru a dobândi viaţa veşnică. Potrivit parabolei, ne-a dat zece, cinci sau un talant, fiecăruia după capacitatea sa. Toţi trebuie fructificaţi în mod corespunzător şi responsabil ştiind că va trebui să dăm socoteală de felul cum i-am valorificat. După o examinare onestă a conştiinţei cine oare poate spune că deţine un avans în administrarea bunurilor vieţii? În situaţia unui deficit general, Domnul însuşi ne sugerează o cale de salvare: „Eu vă zic vouă: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor necinstite” cât sunteţi în viaţă, pentru ca atunci când nu le veţi mai avea, săracii, aceşti prieteni pe care i-aţi făcut la timpul oportun să vă primească în lăcaşurile veşnice.

8. Rugăciunea Bisericii
Dumnezeule, care ai întemeiat toată legea sfântă în iubirea faţă de tine şi faţă de aproapele, dăruieşte-ne harul, ca, păzind poruncile tale, să ne învrednicim a ajunge la viaţa veşnică.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de sâmbătă 17 septembrie 2016) 








All the contents on this site are copyrighted ©.