Papa Francisc la Assisi: Numai pacea este sfântă. Nu avem arme, dar credem în forța blândă a rugăciunii

RV 20 sep 2016. «Războiul nu poate fi niciodată sfânt; numai pacea este sfântă; e necesar să contrastăm ”păgânismul indiferenței”; noi nu avem arme, dar credem în forța blândă a rugăciunii». Cu un vibrant discurs despre construcția păcii, papa Francisc s-a adresat marți, 20 septembrie 2016, celor peste 500 de lideri ai religiilor și tuturor oamenilor de bunăvoință din lumea întreagă, la ceremonia de încheiere a manifestării ”Sete de pace. Religii și culturi în dialog”, organizată la Assisi (Italia) de la 18 la 20 septembrie a.c. de Comunitatea Sfântul Egidiu în colaborare cu dieceza de Assisi și Familiile Franciscane. Pontiful a subliniat în cuvântul său că pacea înseamnă iertare, primire, colaborare și educație, în timp ce nu este îndeajuns a spune că ”niciodată numele lui Dumnezeu nu poate justifica violența. Numai pacea este sfântă, nu războiul”.

Mulți dintre participanții la inițiativa de la Assisi, a remarcat papa Francisc, au parcurs un drum lung, și nu doar pe plan geografic, mânați de dorința de a da ”răspunsuri spirituale concrete pentru a depăși închiderile și deschizându-se față de Dumnezeu și de frați”.
Papa Francisc: «Dumnezeu ne cere aceasta, îndemnându-ne să înfruntăm marea boală a timpului nostru: indiferența. Este un virus care paralizează, face inerți și insensibili, un morb care atacă centrul însuși al religiozității, dând naștere la un păgânism nou și extrem de trist: păgânismul indiferenței. Nu putem rămâne indiferenți. Astăzi lumea are o sete arzătoare de pace».

Sfântul Părinte a amintit de vizita efectuată împreună cu patriarhul ecumenic Bartolomeu la refugiații din insula Lesbos, pentru a spune că tragedia celor care nu au cunoscut în viața lor decât violență nu trebuie să cadă în uitare. ”Ei știu bine, deseori mai bine decât cei puternici”, a observat, ”că nu există viitor în război și că violența armelor distruge bucuria vieții”.
Papa Francisc: «Noi nu avem arme. Credem, însă, în forța blândă și smerită a rugăciunii. În această Zi, setea de pace a devenit invocare către Dumnezeu ca să înceteze războaiele, terorismul și violența. Pacea pe care o invocăm de la Assisi nu este un simplu protest împotriva războiului și cu atât mai puțin ”rezultatul negocierilor, al compromisurilor politice sau al înțelegerilor economice, ci rezultatul rugăciunii” (Ioan Paul al II-lea, Discurs, Assisi, 27 octombrie 1986). Căutăm în Dumnezeu, izvorul comuniunii, apa limpede a păcii, de care omenirea este însetată: ea nu poate să curgă din pustiul orgoliului și al intereselor de parte, din pământul uscat al câștigului cu orice preț și al comerțului de arme».

Papa Francisc a recunoscut că participanții la inițiativa ”Sete de pace” și Ziua mondială de rugăciune pentru pace sunt de tradiții religioase diverse, dar, a afirmat, ”diferența nu este motiv de conflict, polemică sau detașare rece”.
Papa Francisc: «Astăzi nu ne-am rugat unii împotriva altora, cum uneori s-a întâmplat din nefericire în istorie. Fără forme de sincretism și relativism, ne-am rugat, în schimb, unii lângă alții, unii pentru alții. Sfântul Ioan Paul al II-lea, în acest loc, a spus: ”Poate că mai mult ca niciodată în istoria omenirii a devenit pentru toți evidentă legătura intrinsecă dintre o atitudine autentic religioasă și marele bun al păcii” (Discurs, Assisi, 27 octombrie 1986). (…) Orice formă de violență nu reprezintă ”adevărata natură a religiei. Este, în schimb, încălcarea ei și contribuie la distrugerea ei” (Benedict XVI, Discurs, Assisi, 27 octombrie 2011). Nu obosim în a repeta că niciodată numele lui Dumnezeu nu poate justifica violența. Numai pacea este sfântă. Numai pacea este sfântă, nu războiul».

În Ziua mondială de rugăciune pentru pace, a spus mai departe papa Francisc, ”am implorat sfântul dar al păcii. Ne-am rugat pentru mobilizarea conștiințelor în apărarea sacralității vieții umane, în promovarea păcii între popoare și în păstrarea Creației, casa noastră comună”. De aici, importanța construcției păcii prin patru cuvinte cheie: iertare, primire, colaborare și educație.
Papa Francisc: «Pacea, un fir de speranță care leagă pământul de cer, un cuvânt atât de simplu și în același timp atât de greu. Pacea înseamnă Iertare, rod al convertirii și al rugăciunii, care se naște din interior și, în numele lui Dumnezeu, face posibilă vindecarea rănilor trecutului. Pacea înseamnă Primire, disponibilitate la dialog, depășirea închiderilor, care nu sunt strategii de securitate, ci punți în gol. Pacea înseamnă Colaborare, schimb viu și concret cu celălalt, care constituie un dar și nu o problemă, un frate cu care să încerci construcția unei lumi mai bune. Pacea înseamnă Educație: o chemare la a învăța zi de zi arta grea a comuniunii, la a dobândi cultura întâlnirii, purificând conștiința de orice tentație la violență și rigiditate, contrare numelui lui Dumnezeu și demnității omului».

”Noi, aici, împreună și în pace”, a continuat Papa Francisc, ”credem și sperăm într-o lume fraternă. Dorim ca bărbații și femeile de religii diferite, să se adune împreună pretutindeni și să instaureze armonia, mai ales acolo unde sunt conflicte. Viitorul nostru este să trăim împreună. De aceea, suntem chemați să ne eliberăm de poverile apăsătoare ale neîncrederii, fundamentalismului și urii. Cei care cred sunt chemați să fie artizani ai păcii prin rugăciune către Dumnezeu și prin acțiune pentru om. Iar noi, ca lideri religioși, suntem obligați să fim punți stabile de dialog, mijlocitori creativi de pace”.

La finalul discursului său papa Francisc s-a adresat celor care poartă răspunderea pentru destinul popoarelor ca să caute și să promoveze căi de pace, din convingerea exprimată la Assisi acum treizeci de ani de Sfântul Ioan Paul al II-lea că ”pacea este un șantier deschis tuturor, nu doar specialiștilor, înțelepților și strategilor”, pacea fiind ”o responsabilitate universală”.

Discursul papei Francisc la ceremonia finală a manifestării ”Sete de pace” a încheiat seria intervențiilor prezentate de liderii celorlalte confesiuni și religii, fiind urmat de un moment de tăcere în memoria victimelor războaielor, proclamarea Apelului la Pace și aprinderea unor candele pentru fiecare țară marcată de război și violență.

(rv – A. Dancă)