Frica de Dumnezeu, începutul pocăinței: papa Francisc, la audiența generală

RV 28 Sep 2016 Iertarea de pe cruce, din Evanghelia după sfântul Luca (Lc 23,39-43), a fost tema catehezei de la audiența generală ținută de papa Francisc miercuri, 28 septembrie 2016, în Piața Sfântul Petru. Tot în cadrul audienței, după saluturi, Sfântul Părinte a făcut un nou apel la pace în Siria, în urma recentelor violențe de la Alep.

Episcopul Romei a spus că ceea ce Isus spune în timpul Patimii sale își găsește culmea în iertare: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac”. Iar acestea nu sunt doar vorbe, întrucât devin un act concret în iertarea oferită „tâlharului cel bun”. Pontiful a observat că sfântul Luca vorbește despre doi răufăcători, răstigniți împreună cu Isus, dar care au comportamente diferite atunci când i se adresează Mântuitorului.

Papa Francisc: „Primul îl insultă, precum făcea toată lumea, precum fac mai marii poporului, însă acest sărac om, împins de disperare spune: 'Oare nu ești tu Cristos? Salvează-te pe tine și pe noi!” (Lc 23,39). Acest strigăt mărturisește frica omului în fața misterului morții și a conștiinței că doar Dumnezeu poate fi răspunsul eliberator: pentru acest lucru este de negândit că Mesia, trimisul lui Dumnezeu, poate sta pe cruce fără a face nimic pentru a se salva. Și nu înțelegeau asta. Nu înțelegeau misterul sacrificiului lui Isus. În schimb, Isus ne-a salvat rămânând pe cruce. Toți știm că nu este ușor 'a rămâne pe cruce', pe micile noastre cruci din fiecare zi. El, în această mare cruce, în această mare suferință, a rămas așa și acolo ne-a mântuit. Aici se împlinește dăruirea sa din iubire și izvorăște pentru totdeauna mântuirea noastră. Murind pe cruce, nevinovat între doi criminali, El arată că mântuirea lui Dumnezeu poate ajunge la orice om în orice condiție, chiar cea mai negativă și mai dureroasă. Pentru aceasta, Jubileul este un timp de har și de milostivire pentru toți, buni sau răi, pentru cei sănătoși sau pentru cei care suferă. 'Nimic nu ne poate despărți de iubirea lui Cristos' (Rm 8,39). Cui este pironit pe un pat de spital, cui trăiește închis într-o închisoare, celor ce sunt prinși în mijlocul războaielor, le spun: priviți crucifixul; Dumnezeu este cu voi, rămâne cu voi pe cruce și tuturor se oferă ca Mântuitor. Lăsați ca puterea Evangheliei să penetreze inima voastră și să vă consoleze, să vă dea speranță și siguranța intimă că nimeni nu este exclus de la iertarea sa”.

În privința celui de-al doilea tâlhar, urmașul lui Petru a remarcat în cuvintele sale un adevărat model de pocăință.

Papa Francisc: „Celălalt este așa-numitul „tâlhar bun”. Cuvintele sale sunt un minunat model de pocăință, o cateheză concentrată pe a învăța să-i cerem iertare lui Isus. Prima dată, el se adresează prietenului său: 'Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeași condamnare?” (Lc 23,40). Astfel pune în evidență punctul de plecare al pocăinței: frica de Dumnezeu. Nu spaima de Dumnezeu, ci acel respect care i se cuvine lui Dumnezeu pentru că este Dumnezeu. Tâlharul cel bun reamintește comportamentul fundamental care deschide la credința în Dumnezeu: conștientizarea omnipotenței și a bunătății sale infinite. Acest respect credincios ne ajută să-i facem loc lui Dumnezeu și să ne încredințăm milostivirii sale”.

Tâlharul cel bun, a mai adăugat Pontiful, „declară nevinovăția lui Isus și mărturisește în mod deschis propria vinovăție”. Isus stă pe cruce cu cei vinovați și le oferă mântuirea. Ceea ce pentru mai marii poporului și pentru primul tâlhar este scandal, pentru acest al doilea tâlhar „este fundamentul credinței sale”. Prin acest lucru, tâlharul cel bun devine „mărturisitor al harului”.

Papa Francisc: „În timp ce tâlharul cel bun vorbește la viitor: 'când vei intra în împărăția Ta!', răspunsul lui Isus nu se lasă așteptat; vorbește la prezent: 'astăzi vei fi cu mine în paradis'. În timpul crucii, mântuirea lui Cristos atinge culmea sa; și promisiunea făcută tâlharului cel bun revelează împlinirea misiunii sale: salvarea păcătoșilor. La începutul ministerului său, în sinagoga din Nazaret, Isus proclamase 'eliberarea celor închiși' (Lc 4,18). Pe cruce, ultimul act confirmă realizarea acestui plan mântuitor. De la început și până la sfârșit El s-a revelat ca Milostivire, întrupare definitivă și irepetabilă a iubirii lui Dumnezeu. Isus este cu adevărat chipul milostivirii Tatălui”.

Tot în cadrul audienței, după saluturi, Sfântul Părinte a făcut un nou apel la pace în Siria, în urma recentelor violențe de la Alep.

Papa Francisc: „Gândul meu se îndreaptă încă o dată spre iubita și martirizata Sirie. Continuă să ajungă la mine vești dramatice despre soarta locuitorilor de la Alep, cu care mă simt unit în suferință, prin intermediul rugăciunii și al apropierii spirituale. Prin exprimarea durerii profunde și preocuparea față de ceea ce se întâmplă în acest oraș martirizat unde mor copii, bolnavi, tineri, bătrâni… reînnoiesc tuturor apelul la a se angaja cu toate forțele în protecția civililor, care este o obligație imperativă și urgentă. Fac apel la conștiința responsabililor de bombardamente, care vor trebuie să dea socoteală în fața lui Dumnezeu”.

Primiți acum binecuvântarea de la finalul audienței generale de miercuri, 28 septembrie, a cărei cateheză a fost dedicată „Iertării de pe cruce”.

(rv – I. Ursuleac)