La papa Francisc, asociațiile caritative active în Siria și Irak

RV 29 sep 2016. Sfântul Părinte a primit azi în Sala Clementină din Palatul Apostolic reprezentanții asociațiilor catolice de caritate care își desfășoară activitatea în contextul crizei umanitare din Siria, Irak și țările învecinate. Pontiful a salutat prezența lui Staffan de Mistura, trimisul special al secretarului general ONU pentru Siria, și a mons. Dal Toso, secretarul Consiliului Pontifical ”Cor Unum”. În același timp, și-a exprimat gratitudinea ”pentru sprijinul atent și eficace” al Bisericii depus ”pentru a ușura suferințele a milioane de victime ale acestor conflicte. În acest sens”, a spus papa Francisc, ”aș vrea să subliniez importanța unei colaborări reînnoite la toate nivelurile între diversele realități care sunt active în acest domeniu”.

La un an de la întâlnirea precedentă cu asociațiile catolice de caritate din Siria, Irak și țările învecinate, a recunoscut Pontiful, ”trebuie să constatăm cu mare tristețe că, în ciuda numeroaselor eforturi depuse în diferite domenii, logica armelor și a asupririi, interesele obscure și violența continuă să devasteze aceste țări și că, până acum, nu s-a știut să se pună capăt suferințelor extenuante și încălcărilor continue ale drepturilor omului. Consecințele dramatice ale crizei sunt de acum vizibile dincolo de granițele regiunii. Expresie a acestei situații este gravul fenomen migrator”.
Papa Francisc: ”Violența generează violență și avem impresia că ne aflăm învăluiți într-o spirală de prepotență și inerție din care se pare că nu există scăpare. Acest rău care încleștează conștiința și voința trebuie să ne pună întrebări. De ce omul, chiar cu prețul unor daune incalculabile aduse persoanelor, patrimoniului și mediului, continuă să caute asuprire, răzbunare și violență? Să ne gândim la recentul atac împotriva unui convoi umanitar al Națiunilor Unite. Este experiența acelui «mysterium iniquitatis» (misterul răului), a acelui rău care este prezent în om și în istorie și are nevoie să fie mântuit. A distruge pentru a distruge… De aceea, în acest An, în care ne îndreptăm privirea spre Cristos, Milostivirea întrupată care a învins păcatul și moartea, îmi revin în mine aceste cuvinte ale Sfântului Ioan Paul al II-lea: «Limita impusă răului, față de care omul este în același timp făptuitor și victimă, este în cele din urmă Milostivirea Divină» (Memorie și identitate, ed. it., p. 70). Este singura limită. Da, răspunsul la drama răului se află în misterul lui Cristos”.

Papa Francisc a spus că munca celor s-au dedicat ajutorării acestor persoane și salvgardării demnității lor este ”cu siguranță o răsfrângere a milostivirii lui Dumnezeu și, ca atare, un semn că răul are o limită și că nu are ultimul cuvânt”. Referindu-se în discursul său la condițiile de viață ale celor care trăiesc zi de zi sub amenințarea bombelor, Pontiful a spus că ”la Alep copiii trebuie să bea apă poluată”.
Papa Francisc: ”Dincolo de ajutoarele umanitare necesare, ceea ce astăzi frații și surorile noastre din Siria și Irak doresc cel mai mult este pacea. Nu obosesc, de aceea, să cer comunității internaționale eforturi mai mari și reînnoite pentru a ajunge la pace în Orientul Mijlociu și să cer să nu se uite în altă parte. A pune capăt conflictului depinde și de om: fiecare dintre noi poate și trebuie să se facă constructor de pace, pentru că orice situație de violență și nedreptate este o rană în trupul întregii familii umane. Cerința mea devine rugăciune zilnică la Dumnezeu, ca El să inspire mințile și inimile celor care au responsabilități politice să renunțe la interesele de parte pentru a dobândi bunul cel mai mare: pacea”.

Sfântul Părinte a făcut o referință specială la creștinii din aceste țări, care ”suferă urmările violenței și privesc cu teamă la viitor”, și i-a încredințat ”mijlocirii Sfintei Tereza de Calcutta, model de caritate și milostivire”:
Papa Francisc: ”În mijlocul unei întunecimi atât de mari, aceste Biserici țin sus flacăra credinței, speranței și carității. Ajutându-i cu curaj și fără discriminări pe cei care suferă și lucrează pentru pace și conviețuire, creștinii din Orientul Mijlociu sunt astăzi semnul concret al milostivirii lui Dumnezeu. Spre ei se îndreaptă admirația, recunoștința și sprijinul Bisericii universale”.

(rv - A. Dancă)