Papa Francisc în Georgia și Azerbaidjan. Vizita la catedrala patriarhală ortodoxă din Mtskheta (Tbilisi)

RV 01 oct 2016. ”Să refacem unitatea creștinilor fără temeri”. Ultimul moment al călătoriei apostolice în Georgia a fost pentru papa Francisc vizita, sâmbătă, 1 octombrie 2016, la catedrala patriarhală ortodoxă din Mtskheta, în apropiere de Tbilisi, vechea capitală a țării. Un eveniment de mare intensitate ecumenică, pentru relațiile dintre catolici și ortodocși, marcat de vechi cântări în aramaică, în care papa Francisc și patriarhul Ilia al II-lea și-au dat îmbrățișarea fraternă. Catedrala patriarhală din Mtskheta, în care, potrivit unei tradiții, se păstrează cămașa lui Cristos și sunt consacrați toți episcopii, este centrul spiritual al Bisericii ortodoxe georgiene.

Despre cămașa fără cusături a lui Cristos (cf In 19,23) a vorbit papa Francisc în discursul său, remarcând că aceasta reprezintă semnul ”acelei unități care vine de sus, care vine din cer și de la Tatăl, o cămașă care nu putea să fie nicidecum sfâșiată”. ”Sfânta cămașă, mister de unitate, ne îndeamnă să simțim o adâncă durere pentru dezbinările care au avut loc între creștinii de-a lungul istoriei: sunt adevărate sfâșieri aduse trupului Domnului”. Îndemnul papei Francisc a fost acela de a nu se resemna în fața dezbinărilor dintre creștini ci de ”a recompune sfâșierile, însuflețiți de un singur spirit, al fraternității creștine”. 
Papa Francisc: „Apropierea senină și plină de compasiune a Domnului este reprezentată aici, în mod particular, de semnul cămășii sfinte. Misterul tunicii 'fără cusături, țesută dintr-o bucată, de sus până jos' (In 19,23), a atras atenția creștinilor încă de la început. Un părinte din antichitate, sfântul Ciprian de Cartagina, a spus că în cămașa nedespărțită a lui Isus se arată acea 'legătură de armonie, care unește nedespărțit', acea 'unitate care vine de sus, care vine din cer de la Tatăl, care nu putea fi sfâșiată în mod absolut' (De catholicae Ecclesiae unitate). Cămașa sfântă, mister al unității, ne îndeamnă să simțim o mare durere pentru diviziunile care au avut loc între creștini de-a lungul istoriei: sunt adevărate sfâșieri făcute în trupul Domnului. Însă, în același timp, 'unitatea care vine de sus', iubirea lui Cristos, care ne-a adunat dăruindu-ne nu doar haina sa ci și însuși trupul său, ne împinge la a nu ne resemna și la a ne oferi noi înșine după exemplul său: ne stimulează la caritate sinceră și la înțelegere reciprocă, la a recompune părțile sfâșiate, animați de un spirit de fraternitate creștină limpede. Acest lucru cere un parcurs plin de răbdare, de cultivare a umilinței, dar fără frică și fără descurajare, ci mai degrabă în certitudinea plină de bucurie pe care speranța creștină ne face să o anticipăm. Ea ne îndeamnă să credem că împotrivirile pot fi însănătoșite și obstacolele îndepărtate, ne invită să nu renunțăm niciodată la ocaziile de întâlnire și de dialog, și la a păstra și îmbunătăți ceea ce există deja. Mă gândesc, de exemplu, la dialogul din Comisia Mixtă Internațională și la alte profitabile ocazii de schimb”.

„Sfântul Ciprian”, a reluat Pontiful Roman, ”spunea că tunica lui Cristos, 'unică, nedespărțită, dintr-o bucată, indică armonia inseparabilă a poporului nostru, a noastră, cei care suntem îmbrăcați în Cristos'. Câți au fost botezați în Cristos, spune apostolul Paul, s-au îmbrăcat în Cristos. Pentru aceasta, în ciuda limitelor noastre și dincolo de orice deosebire istorică și culturală, suntem chemați să fim 'una în Cristos' (Gal 3,28) și să nu punem pe primul loc dezacordurile și diviziunile dintre cei botezați, pentru că este mai mult ceea ce ne unește decât ceea ne desparte”.
Papa Francisc: „În această catedrală patriarhală mulți frați și surori primesc Botezul, care în limba georgiană exprimă bine viața cea nouă primită în Cristos, indicând o iluminare care dă sens la tot, deoarece conduce dincolo de obscuritate. În georgiană, chiar și cuvântul educație decurge din aceiași rădăcină și pentru asta este strâns înrudit cu Botezul. Noblețea limbii trimite la a ne gândi la frumusețea unei vieți creștine care, fiind luminoasă încă de la început, se menține așa dacă rămâne în lumina binelui și respinge întunecimea răului; dacă, păstrând încrederea în propriile rădăcini, nu se cade în închideri care fac obscură viața, ci se păstrează dispoziția de a primi și a învăța, de a fi luminată de tot ceea este frumos și adevărat. Fie ca bogățiile strălucitoare ale acestui popor să fie cunoscute și apreciate; să putem mereu împărtăși, pentru îmbogățirea comună, comorile pe care Dumnezeu le dăruiește fiecăruia și să ne ajutăm reciproc să creștem în bine!”.

(rv – I. Ursuleac)