RV 29 octombrie 2016. Sâmbătă, 29 octombrie, cu începere de la ora 11, a avut loc în catedrala Almudena din Madrid, Sfânta Liturghie de beatificare a patru călugări benedictini, martirizați în timpul persecuției spaniole din 1936. Într-un interviu acordat postului nostru de radio, cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, ne-a oferit un succint medalion spiritual al celor patru fericiți, pornind de la contextul istoric în care au fost uciși cei patru călugări, din ură față de credință.
Card. Amato: «Ne aflăm în fața unuia dintre nenumăratele cazuri de masacru împotriva clerului catolic din perioada acelor triști ani de persecuție a Bisericii. Și cei patru fericiți au demonstrat că nu le este teamă de martiriu, primind moartea cu spirit de tărie creștină, de iertare și cu blândețe sufletească. Aveau foarte bine întipărite în minte recomandările Regulii benedictine, care îndeamnă: "Nu răspunde la rău cu rău, nu insulta, ci suportă cu răbdare jignirea altuia. Iubește-i pe dușmani. Nu blestema la rândul tău, ci mai curând binecuvântează-i pe cei care te blestemă. Suferă persecuția pentru dreptate".Astfel s-au comportat și martirii beatificați. Au fost împușcați în propria patrie, cu sânge rece, nu pentru că erau răufăcători, ci pentru că erau preoți. Unul dintre ei, părintele Antolín, care a scăpat cu viață în urma persecuției din Mexic, din 1918, a fost prins și dus la moarte împreună cu alte patru sute treizeci de persoane. În fața morții a strigat 'Trăiască Cristos Rege'»
Cum este posibil ca astfel de oameni, blânzi, neînarmați ți nevinovați
să fie maltratați și uciși în mod atât de brutal? Cardinalul Amato face referință
la contextul socio-politic din anii '30, din Spania:
Card. Amato: «Aceasta este marea enigmă a răului care urâțește sufletul omenesc. Climatul
socio-politic din anii '30 ai secolului trecut, în Spania, a fost caracterizat de
un val de teroare fără precedent împotriva Bisericii Catolice. Cred că, prin ochii
credinței, se poate vedea în această oroare momentana supremație a împărăției celui
rău – alcătuită din ură și conflicte – asupra împărăției lui Dumnezeu, un regat al
păcii, dreptății și iubirii. »
Întrebat încă o dată de ce Biserica redeschide această pagină dureroasă
din istoria sa, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților a spus:
Card. Amato: «Răspunsul este simplu. Biserica face o nouă lectură a acelor ani sângeroși
din două motive. În primul rând, pentru că dorește să păstreze memoria celor drepți,
amintirea mărturiei lor în favoarea binelui.
Cei patru călugări erau persoane bune și blânde. Despre părintele Iosif Anton Gómez
(1891 - 1936), unul dintre biografii săi scrie că era o persoană surâzătoare, glumeață,
cultă, generoasă față de ceilalți. Unul dintre martori istorisește că, la scaunul
de spovadă, părintele Gómez era pentru suflete un maestru, un părinte, un sfânt. Și
despre părintele Anatol Pablos (1871 - 1936) se spune că era călugăr în orice situație:
în chilie, în confesional, în bibliotecă, fiind întotdeauna disponibil pentru numeroșii
credincioși care-i cereau sfatul. În calitate de misionar în Mexic, a scăpat în mod
miraculos de persecuția izbucnită în acea țară, în 1914. Despre părintele Ioan Rafael
Marian Alcocer Martinez (1889 - 1936) biografii evidențiază mai ales iubirea sa față
de liturgie, deosebita sa cultura și talentul de scriitor și orator.
Și părintele Ludovic Eulogiu Vidaurrázaga Gómez (1901 - 1936), cel mai tânăr dintre
cei patru, avea un caracter nobil și sincer. Era un predicator apreciat și mai ales
un apostol al Preasfintei Euharistii. Cei patru benedictini din Silos, din mănăstirea
madrilenă Montserrat, se adaugă la cei 1600 de martiri spanioli beatificați de Biserică,
începând din 1987. Este un lung șir de credincioși care și-au sacrificat viața pentru
a împiedica decreștinarea Spaniei.»
RV/AM
All the contents on this site are copyrighted ©. |