RV 17 nov 2016. ”Drama Ierusalimului asupra căruia Isus plânge nu s-a întâmplat numai în istorie și nu s-a încheiat cu Isus”: a afirmat papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi dimineață în capela Casei Sf. Marta.
Comentând Evanghelia zilei (Lc 19, 41-44), în care Isus plânge pentru cetatea Ierusalimului
pentru că ”nu a cunoscut în ziua aceasta calea spre pace”, pontiful a remarcat că
inima lui Isus este întristată de istoria infidelității față de iubirea lui Dumnezeu
și că această dramă nu s-a încheiat odată cu Isus:
Papa Francisc: ”Acest fapt face ca inima lui Isus Cristos să sufere,
această istorie de infidelitate, această istorie de a nu recunoaște mângâierile lui
Dumnezeu, ale unui Dumnezeu îndrăgostit care te caută, vrea ca și tu să fii fericit.
Isus a văzut în acel moment ce îl aștepta ca Fiu. Și a plâns… pentru că acest popor
nu a recunoscut timpul în care a fost vizitat. Această dramă nu s-a întâmplat numai
în istorie și nu s-a terminat odată cu Isus. Este drama de fiecare zi. Este și drama
mea. Fiecare dintre noi poate să spună: eu știu să recunosc timpul în care am fost
vizitat, în care mă vizitează Dumnezeu?”
Domnul, a continuat Sfântul Părinte, nu încetează să bată la ușa inimii pentru
a găsi primire și a aduce iubirea sa dumnezeiască.
Papa Francisc: ”Fiecare dintre noi poate să cadă în același păcat
al poporului lui Israel, în același păcat al Ierusalimului: să nu recunoaștem timpul
în care am fost vizitați. În fiecare zi Domnul ne face o vizită, în fiecare zi bate
la ușa noastră. Dar trebuie să învățăm să recunoaștem acest lucru pentru a nu sfârși
în acea situație atât de dureroasă: «Cu cât îi iubeam mai mult, cu cât îi chemam la
mine, cu atât ei se îndepărtau de mine». Unul ar putea să spună: eu sunt sigur de
viața mea, eu merg la Liturghie, sunt sigur… Dar tu – a reluat pontiful – îți faci
în fiecare zi un examen de conștiință asupra acestui fapt? Am simțim o invitație,
o inspirație pentru a-l urma îndeaproape, pentru a face o faptă de caritate, pentru
a mă ruga mai mult? Nu știu, sunt multe lucruri la care Domnul ne invită în fiecare
zi pentru a se întâlni cu noi”.
Isus, a încheiat Sfântul Părinte, ”a plâns nu doar pentru Ierusalim, dar pentru fiecare dintre noi. Își dă viața pentru ca noi să recunoaștem vizita sa”. Sfântul Augustin, a amintit papa Francisc, avea o vorbă, o expresie foarte puternică: ”Mă tem de Dumnezeu, de Isus, când trece!”. Dar de ce trebuie să-i fie teamă? ”Mă tem să nu-l recunosc!”. Dacă tu nu ești atent la inima ta, nu vei ști niciodată dacă Isus te vizitează sau nu. Domnul să ne dăruiască tuturor harul de a recunoaște timpul în care am fost vizitați, suntem vizitați sau vom fi vizitați, ca să-i deschidem ușa lui Isus și în acest fel să facem mai largă inima noastră în iubire și să-l slujească în iubire pe Domnul Isus”.
(rv – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |