30 noiembrie 2016. "Să ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi" este cea de-a șaptea faptă de milostenie spirituală căreia papa Francisc i-a dedicat cateheza audienței generale de miercuri, 30 noiembrie, prima din timpul Adventului 2016, desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican. "Acestei fapte de milostenie spirituală i-am putea alătura ultima dintre faptele de milostenie trupească, care îndeamnă la îngroparea celor morți", a explicat pontiful, referindu-se în special la zonele de război, unde bombardamentele seamănă zi și noapte teroare și victime nevinovate.
Însă exemplele inspiratoare sunt oferite de Sfânta Scriptură, atât de Vechiul Testament
cât și de Noul Testament, un exemplu fiind bătrânul Tobi care, cu riscul propriei
vieți, în ciuda decretului prohibitiv emis de rege, îi îngropa pe cei morți.
Un alt exemplu elocvent este oferit de Noul Testament. După moartea lui Isus, Iosif
din Arimateea, om înstărit și membru al Sinedriului, avea să se ocupe de îngroparea
Domnului, punând la dispoziție un mormânt nou, nefolosit.
Dar care este semnificația acestei fapte de milostenie spirituală?
Papa Francisc: «A ne ruga pentru cei morți este, înainte de toate,
un semn de recunoștință pentru mărturia pe care ne-au lăsat-o și pentru binele pe
care l-au făcut. Este o mulțumire adusă Domnului pentru că ni i-a dăruit, pentru iubirea
și prietenia lor. Biserica se roagă pentru cei răposați îndeosebi la Sfânta Liturghie.
(…) Este un mod de a-i pomeni simplu, eficient, încărcat de semnificație, prin care
cei dragi ai noștri sunt încredințați milostivirii lui Dumnezeu.»
Pontiful ne amintește că rugăciunea pentru cei răposați este însoțită de speranța
creștină ca ei să fie cu Domnul, în paradis, în așteptarea de a ne reîntâlni în acel
mister de iubire pe care nu-l înțelegem dar despre care știm că este adevărat, pentru
că este o promisiune făcută nouă de Isus.
Papa Francisc: «Pomenirea celor răposați nu trebuie să ne facă să
uităm să ne rugăm pentru cei vii, care înfruntă împreună cu noi, zi de zi, încercările
vieții. Necesitatea acestei rugăciuni este și mai evidentă dacă o vedem în lumina
profesiunii de credință care spune: ''Cred în comuniunea sfinților". Este misterul
care exprimă frumusețea milostivirii pe care Isus ne-a revelat-o. De fapt, comuniunea
sfinților indică imersiunea noastră în viața lui Dumnezeu, faptul că trăim în iubirea
sa. Toți, vii și morți, suntem în comuniune, adică în comunitatea acelora care au
primit Botezul, care s-au hrănit cu Trupul lui Cristos și fac parte din marea familie
a lui Dumnezeu.»
Totodată, Sfântul Părinte a amintit că sunt multe modalitățile de a ne ruga pentru aproapele nostru, fiind toate valide și acceptate de Dumnezeu dacă sunt făcute din inimă, pontiful îndemnându-ne să ne rugăm unii pentru alții astfel încât faptele de milostivire trupească și sufletească să devină tot mai mult un stil al vieții noastre.
Înainte de audiența generală, Sfântul Părinte s-a întâlnit, în Sala Clementină
din Palatul Apostolic, cu participanții la pelerinajul politicienilor francezi din
regiunea Rhône-Alpes.
Adresându-le un salut, pontiful i-a îndemnat să fie însuflețiți de căutarea binelui
comun și de atenție față de persoanele aflate în situații de precaritate, fără a-i
uita pe migranții fugiți din țările de origine din cauza războaielor, a sărăciei extreme
și violenței, astfel încât să contribuie la edificarea unei societăți mai juste, mai
umane, mai primitoare și mai fraterne.
Primiți acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul audienței generale de miercuri, 30 noiembrie, prima din timpul Adventului, a cărei cateheză a fost dedicată celei de-a șaptea fapte de milostenie spirituală: "Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi".
RV/AM
All the contents on this site are copyrighted ©. |