Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Biserică \ România

Nașterea Domnului 2016. Mesajul episcopului Florentin Crihălmeanu

Andrej Rublev: Nașterea Domnului nostru Isus Cristos - RV

26/12/2016 12:30

«… în marele teatru al vieții noastre, în societate, de multe ori, prin îmbrăcăminte, omul își exprimă rolul, misiunea dar și identitatea, personalitatea. Privind sceneta copiilor, ne întrebăm: Ce rol am de jucat? Cu ce costumație trebuie să mă îmbrac pentru a exprima corect identitatea mea, acum la Marea Sărbătoare a Nașterii Domnului?», scrie episcopul Florentin Crihălmeanu, al eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla, la începutul Mesajului de Crăciun 2016. Propunând parcursul mântuirii în cheia de lectură a veșmântului purtat pe scena vieții, Scrisoarea adresată de Crăciun credincioșilor eparhiei greco-catolice propune trei repere: 1. Creația – veșmântul strălucirii divine; 2. Păcatul – îmbrăcămintea de piele și 3. Întruparea neprihănită - recuperarea strălucirii divine» 

Îndemnându-ne să contemplăm icoana Nașterii Domnului și să privim Pruncul abia venit pe lume, PS Florentin ne propune câteva întrebări care să ne ajute să medităm.

«Care îi este veșmântul? Unde este așezat? Vedem un copil gingaș înveșmântat în «tunica de piele», înfășat în legături de înmormântare și așezat, da, într-un mormânt săpat în piatră! Este semnul Celui născut pentru a muri, și dat morții, pentru a dărui Viața. Căci, prin Întrupare, Hristos îmbracă haina de piele, împărtășind pe deplin destinul omului muritor. De aceea, Întruparea nu este doar un act de iubire divină, ci devine un act de mântuire divină, simbolizat atât de bine în iconografia orientală de acel sarcofag de piatră în care pruncul este așezat. Care este identitatea Sa? El este Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Întrupat, dar și fiul Mariei, Cel «născut din veșnicie din Tatăl, fără de mamă, și în lume din mamă, fără de tată». Astfel, înțelegem mai bine rolul Său în planul divin. Cuvântul, rămânând Lumină din lumina Tatălui, a îmbrăcat «tunica de piele muritoare» pentru a ne oferi nouă tuturor strălucitorul veșmânt al slavei divine. Hristos a împărtășit haina pieritoare a lui Adam, căutându-l acolo unde era ascuns de puterea întunericului și, luând asupra Sa legăturile păcatului, L-a eliberat din moarte și i-a oferit veșmântul de fiu al Tatălui. De acum înainte, toți cei care vor crede în Fiul și vor fi înveșmântați prin Botez în «strălucirea hainei Lui», vor primi și puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu (cf. Io 1,12). Căci Botezul este taina minunatului «schimb de haine», acel «loc în care Hristos și-a lăsat haina Slavei Sale pentru ca Adam, cel care fusese dezbrăcat de șarpe, să se poată îmbrăca» (Iacob de Sarug). Așadar, prin Botez sunt distruse hainele goliciunii, «tunicile de piele», devenite haina omului decăzut și se primește haina lui Hristos. De aceea, Sf. Pavel vorbește despre lepădarea de omul cel vechi și îmbrăcarea în omul cel nou, pentru că haina sfințeniei este de drept aceea care reflectă adevărata noastră identitate: «înnoiți-vă spiritul minții voastre și îmbrăcați-vă cu omul cel nou, creat după asemănarea lui Dumnezeu, în dreptate și în sfințenia adevărului» (cf. Ef 4,22-24). Astfel, noi oamenii putem deveni părtași ai firii Sale Dumnezeiești (cf. 2Pt 1,4). Cu alte cuvinte, îmbrăcând prin Botez haina Strălucirii Divine a Fiului, devenim acea lumânare ce reflectă slava Tatălui Creator. De aceea, Botezul se mai numește și «iluminare» (cf. Sf. Grigorie), iar nașii primesc o lumânare aprinsă, ce reprezintă strălucirea harului lui Hristos ce acum izvorăște din sufletul celui botezat.

Luminați de strălucirea harului primit la Botez, să privim, acum, spre «ieslea» sufletelor noastre și să ne întrebăm: Ce înseamnă pentru mine a mă dezbrăca de omul cel vechi? Ce presupune îmbrăcarea în omul cel nou, cel asemănător lui Dumnezeu? Ce veșmânt trebuie să îmbrac la aceste sfinte sărbători?»

Încheiem cu această întrebare lectura fragmentului din Mesajul de Crăciun al PS Florentin Crihălmeanu, propunându-vă în loc de răspuns versurile unui colind din Apuseni, propuse de PS Florentin Crihălmeanu la încheierea Mesajului de Crăciun:

Cu suflete pline de bucurie creștinească, să îmbrăcăm haina sărbătorească a virtuților și în vesel colind să-L lăudăm pe Domnul «O, Nașterea Ta Hristoase / Ce ne-arată zori frumoase / Și raze prealuminoase / Ce din cer Te-ai pogorât / De la Tatăl ai venit / Precum ai fost proorocit / (…) Să ne scoți pe noi din muncă / Din greșeala lui Adam / La care părtași eram / Slavă Ție din vecie / Hristos lăudat să fie / Slavă-ți dăm Nașterii Tale / C-ai deschis la Raiu cale» (colind din Apuseni).

RV/AM

26/12/2016 12:30