Scrisoare a papei Francisc adresată episcopilor: apărați copiii de noii Irozi

RV 03 ian 2017. Ca odinioară, la uciderea pruncilor nevinovați de către Irod, continuă să se audă și în timpurile noastre, din nefericire, plânsul atâtor mame și familii pentru moartea fiilor lor nevinovați: scrie papa Francisc în scrisoarea adresată episcopilor în sărbătoarea liturgică a Sfinților Prunci Nevinovați, celebrată anual de Biserica catolică pe 28 decembrie. Scrisoarea a fost difuzată ieri, 2 ianuarie 2017, de Sala de Presă a Sfântului Scaun. Pornind de la pagina Evangheliei despre uciderea copiilor nevinovați (Mt 2, 16-18), pontiful evidențiază ”durerea mamelor care plâng pentru moartea fiilor lor” în fața ”tiraniei și a setei nepotolite de putere a lui Irod. Un plâns pe care și astăzi îl putem auzi, care ne atinge inima și pe care nu putem și nu vrem să-l ignorăm, nici să-l facem să tacă. Astăzi, în rândul oamenilor noștri, o scriu cu adâncă durere, se aude încă, din nefericire, tânguirea și plânsul multor mame și familii pentru moartea fiilor lor, a fiilor lor nevinovați”.

”A contempla Ieslea Pruncului Isus înseamnă a contempla și acest plâns, a învăța să ascultăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru și să avem o inimă sensibilă și deschisă la durerea aproapelui, mai ales când e vorba de copii”; înseamnă, în același timp, ”a fi capabili să recunoaștem faptul că și astăzi se scrie acest capitol trist din istorie. A contempla Ieslea lui Isus izolând-o de viața care o înconjoară, ar însemna să transformăm Nașterea Domnului într-o poveste frumoasă care ar trezi în noi sentimente bune, dar ne-ar lipsi de forța creatoare a Veștii celei bune pe care Cuvântul întrupat vrea să ne-o dăruiască. Și tentația există”.

Papa se întreabă în scrisoarea sa adresată episcopilor: ”E posibil să trăiești bucuria creștină întorcând spatele în fața acestei realități? E posibil să simți bucuria creștină ignorând plânsul fratelui, al copiilor? Sfântul Iosif a fost primul chemat să păstreze bucuria mântuirii. În fața crimelor atroce care aveau loc, sfântul Iosif, exemplu de om ascultător și credincios, a fost capabil să asculte glasul lui Dumnezeu și misiunea pe care Tatăl i-a încredințat-o. Și pentru că a știut să asculte glasul lui Dumnezeu și s-a lăsat călăuzit de voința sa, a devenit mai sensibil la ceea ce îl înconjura și a știut să citească evenimentele cu realism”.

”Același lucru se cere astăzi de la noi, păstorii Bisericii”, scrie mai departe Sfântul Părinte, ”să fim oameni capabili de a asculta și de a nu fi surzi la glasul Tatălui, pentru a fi în acest fel mai sensibili la realitatea înconjurătoare. Astăzi, luându-l ca model pe sfântul Iosif, suntem îndemnați să nu permitem să ne fie furată bucuria. Suntem îndemnați să o apărăm de Irozii zilelor noastre. Și asemenea sfântului Iosif, avem nevoie de curaj pentru a accepta această realitate, pentru a ne ridica și a o lua în mâinile noastre (cf Mt 2,20). Curajul de a o ocroti de noii Irozi din zilele noastre, care fagocitează inocența copiilor noștri. Nevinovăția frântă sub povara muncii clandestine sau de sclavi, sub povara prostituției și a exploatării. Nevinovăția distrusă de războaie și de emigrația forțată, cu pierderea a tot ceea ce aceasta comportă. Mii dintre copiii noștri au căzut în mâinile bandiților, organizațiilor mafiote și vânzătorilor de moarte care nu fac altceva decât să fagociteze și să exploateze necesitățile lor”.

Papa amintește faptul că, potrivit estimărilor internaționale, 75 de milioane de copii, din cauza situațiilor de urgență și a crizelor prelungite, și-au întrerupt instrucțiunea. În 2015, din totalul persoanelor care au ajuns în traficul sexual la nivel global, 68% erau copii. Pe de altă parte, o treime dintre copiii care au ajuns să trăiască în afara țării lor, au făcut-o în urma unor strămutări forțate. Trăim într-o lume în care aproape jumătate dintre copiii care mor sub 5 ani, moare din cauza malnutriției. În anul 2016, se estimează că 150 de milioane de copii au prestat o muncă de minor, mulți dintre ei trăind în condiții de sclavie. Potrivit ultimului raport al UNICEF, dacă situația mondială nu se schimbă, în 2030 vor fi 167 de milioane de copii care vor trăi în sărăcie extremă, 69 de milioane de copii sub 5 ani vor muri între 2016 și 2030, iar 60 de milioane de copii nu vor frecventa școala elementară.

”Să ascultăm plânsul și tânguirea acestor copii”, scrie Sfântul Părinte, ”să ascultăm și plânsul și tânguirea maicii noastre, Biserica, nu doar în fața durerii din fiii cei mai mici, dar și pentru că știe de păcatul unor mădulare ale ei: suferința, istoria și durerea minorilor care au suferit abuzuri sexuale din partea unor preoți. Un păcat care ne face să ne rușinăm. Persoane care aveau răspunderea grijii pentru acești copii au distrus demnitatea lor. Deplorăm acest fapt din adâncul sufletului și cerem iertare. Ne unim la durerea victimelor și, la rândul nostru, plângem pentru acest păcat. Păcatul pentru ceea ce s-a întâmplat, păcatul de omisiune în acordarea asistenței, păcatul de a ascunde și a nega, păcatul abuzului de putere. Și Biserica plânge cu amărăciune acest păcat al fiilor ei și cere iertare”.

”Amintind ziua Pruncilor Nevinovați”, afirmă papa Francisc în scrisoarea sa, ”vreau să reînnoim angajamentul nostru pentru ca aceste atrocități să nu se mai întâmple între noi. Să găsim curajul necesar pentru a promova toate mijloacele necesare și a ocroti în toate viața copiilor noștri, pentru ca atare crime să nu se mai repete. Să ne însușim în mod clar și loial mandatul «toleranței zero» în acest domeniu”.

”Bucuria creștină nu este o bucurie care se construiește la marginea realității, ignorând-o și făcând în așa fel ca și cum nu ar exista. Bucuria creștină ia naștere dintr-o chemare, aceeași pe care a primit-o sfântul Iosif, de  «a lua» și a ocroti viața, mai ales viața pruncilor nevinovați de astăzi. Sărbătoarea Nașterii Domnului reprezintă un timp care ne interpelează să păzim viața și să o ajutăm să se nască și să crească; să ne reînnoim ca păstori curajoși. Acest curaj”, încheie papa Francisc, ”dă naștere unor dinamici capabile să conștientizeze realitatea pe care o trăiesc mulți dintre copiii noștri și să lucrăm pentru a le garanta condițiile necesare pentru ca demnitatea lor de fii ai lui Dumnezeu să fie nu doar respectată, ci, mai presus de toate, apărată”.

(rv – A. Dancă)