După Enzo Bianchi, Comunitatea din Bose (Italia) are un nou prior: Luciano Manicardi

RV 28 ian 2017. După 52 de ani de conducere, Enzo Bianchi, fondatorul Comunității monastice din Bose (Biela, regiunea italiană Piemont), a renunțat la oficiul de prior. Are aproape 74 de ani. Demisia a fost pregătită încă din 2014, dar din motive practice a fost anunțată în 26 decembrie 2016. A doua zi după intrarea în vigoare a deciziei, în 26 ianuarie a.c., după rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, confrații l-au ales la conducerea Comunității pe Luciano Manicardi, fost vice-prior și membru al comunității vreme de 35 de ani.

Într-un interviu acordat Radio Vatican, Enzo Bianchi a spus că decizia de a renunța la prioratul Comunității se datorează mai presus de toate unei alternări naturale. ”Este bine”, a spus, ”ca un fondator să arate faptul că și comunitatea pe care a născut-o și a plăsmuit-o este o comunitate care nu-i aparține lui, ci Domnului. Nu m-am gândit niciodată să ajung până la moarte cu această însărcinare. Când am considerat că această Comunitate era matură, după ce lunile trecute am primit aprobarea ecleziastică a Statutului, mi-am spus că de acum a venit timpul”. Vorbind, la solicitarea jurnalistului, despre actualitatea experienței monastice pentru generațiile de astăzi, Enzo Bianchi a spus că ”în noul mileniu criza a afectat, într-adevăr, toate mănăstirile. Mulți monahi se simt un pic abandonați și uitați. Dar eu cred că noi, monahii, suntem ființe marginale, iar vocația noastră este să stăm la frontieră, ceea ce reprezintă o ocazie în plus de a fi credincioși Evangheliei. Cu toate acestea”, a recunoscut, ”e trist să vezi această mare criză a vieții monastice, această scădere continuă de vocații și credincioșie, alături de îmbătrânirea multor comunități, care pur și simplu trebuie să închidă pentru că nu reușesc să asigure nici chiar celebrarea liturgiei, minimum vieții monastice”. Referindu-se la succesorul său, Enzo Bianchi și-a exprimat urarea ca acesta ”să fie întotdeauna milostiv, pentru că statornicia și discernământul, fără milostivire, nu sunt de folos vieții creștine și rămân sterile”.

La rândul său, noul prior al Comunității monastice din Bose, Luciano Manicardi, a spus pentru Radio Vatican că ”una din dimensiunile vieții creștine, inclusiv a celei monastice, este aceea de a căuta să devină conștientă de lumea în care trăiește. Prin urmare, caută să asculte vocile din domeniul culturii, inclusiv ale culturii laice și problematicile pe care le trăim, pentru a încerca să dăm întotdeauna o privire care se inspiră din Evanghelie”.

Potrivit site-ului oficial, Comunitatea din Bose este formată din laici (călugări și călugărițe) care, provenind din diferite Biserici creștine, îl caută pe Dumnezeu prin trăirea voturilor de ascultare, sărăcie și castitate. Înființată de Enzo Bianchi în 8 decembrie 1965, ziua încheierii Conciliului Vatican II, Comunitatea a primit aprobarea pentru prima regulă monastică în 1973, fiind recunoscută canonic de episcopul de Biela în anul 2000 prin aprobarea Statutului și a Regulii monastice. Modificările Statutului au fost aprobate canonic de episcopul locului în 2010. În prezent, Comunitatea numără aproximativ 90 de membri, bărbați și femei de diferite confesiuni din mai multe țări.

”Pe o colină din apropiere de orașul Biela”, scria un vizitator al comunității în 1970, ”un grup de creștini de confesiuni diverse a ocupat de doi ani câteva căsuțe pe care le-a părăsit micul nucleu de locuitori migrați la oraș. Sunt case doar dacă vrem să le spune astfel: vântul bate printre crăpături iar ceața care le învăluie pare că le ascunde și le duce cu sine. Nu există nici măcar lumină electrică. Există credința paradoxală a acestor prieteni care își propun să pregătească, într-o sărăcie lucie, creștinismul de mâine” (pr. Ernesto Balducci, «Diario dell’esodo»).

(rv – A. Dancă)