RV 16 feb 2017. Războiul începe în inima omului, de aceea cu toții suntem responsabili de păstrarea păcii: a subliniat papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineții de joi, 16 februarie 2017, în capela reședinței sale din Casa ”Sf. Marta”. Pontiful a pus accentul pe suferința atâtor popoare care sunt răvășite de războaie, voite de cei de la putere și de traficanții de arme, și a povestit cum, copil fiind, a trăit știrea că războiul s-a terminat.
Porumbelul, curcubeul, legământul. Pornind de la cele trei imagini oferite de prima lectură biblică proclamată la Sf. Liturghie, luată din cartea Genezei (Gen 9,1-13), papa Francisc a subliniat faptul că patriarhul biblic Noe a eliberat un porumbel după potop. Acest porumbel, întorcându-se cu un ram de măslin, ”este semnul a ceea ce Dumnezeu dorea după potop: pacea, ca toți oamenii să fie în pace”. Dar atât porumbelul, cât și curcubeul, a remarcat pontiful, sunt realități fragile. ”Curcubeul este frumos după furtună, dar apoi vine un nor și dispare”. La fel de fragil este și porumbelul. Iar aici Sfântul Părinte a amintit faptul că într-o duminică de acum doi ani, în timpul rugăciunii ”Angelus”, un pescăruș i-a ucis pe cei doi porumbei pe care i-a eliberat împreună cu doi copii de la fereastra Palatului Apostolic.
”Legământul pe care îl face Dumnezeu este puternic”, a continuat pontiful, ”dar
felul în care noi îl primim, îl acceptăm, este marcat de slăbiciune. Dumnezeu face
pace cu noi, dar nu este ușor să păstrăm pacea”. ”Este o muncă de fiecare zi, pentru
că în noi se află încă acea sămânță, acel păcat originar, spiritul lui Cain care din
invidie, gelozie, lăcomie și voință de stăpânire, face război”. Dar vorbind de legământul
dintre Dumnezeu și oameni, a notat mai departe papa Francisc, se află și o referință
la sânge. ”Voi cere cont de sângele vieţii voastre”, se citește în prima lectură;
”voi cere cont de el faţă de toate vieţuitoarele şi faţă de om. Voi cere cont de viaţa
omului faţă de orice om, fratele său” (vv. 5-6). Noi, a subliniat papa, ”suntem păzitorii
fraților și când are loc o vărsare de sânge, are loc un păcat, iar Dumnezeu ne va
cere cont”.
Papa Francisc: «Astăzi în lume are loc vărsare de sânge. Astăzi lumea
este în război. Mulți frați și surori mor, chiar și cei nevinovați, pentru că cei
mari, cei de la putere, vor un petic de pământ, vor un pic mai multă putere sau vor
să facă un pic mai multe câștiguri din traficul de arme. Cuvântul Domnului este foarte
clar: ”Voi cere cont de sângele vieţii voastre; voi cere cont de el faţă de toate
vieţuitoarele şi faţă de om. Voi cere cont de viaţa omului faţă de orice om, fratele
său”. Chiar și nouă, deși ni se pare că aici suntem în pace, Domnul ne va cere cont
de sângele fraților și surorilor care suferă din cauza războiului».
”Cum am eu grijă de porumbel?”, s-a întrebat mai departe Sfântul Părinte, ”ce fac
pentru ca curcubeul să fie întotdeauna o călăuză? Ce fac pentru ca în lume să nu mai
fie vărsare de sânge?”. Noi toți ”sunt părtași la aceste lucruri”. Rugăciunea pentru
pace „nu este o formalitate, munca pentru pace nu este o formalitate”. Pontiful a
observat cu amărăciune că, de fapt, ”războiul începe în inima omului, începe acasă,
în familii, între prieteni și apoi merge mai departe, în lumea largă”. Ce fac eu,
s-a întrebat, atunci când simt că în inima mea vine ceva care urmărește să distrugă
pacea?
Papa Francisc: «Războiul începe aici și se termină acolo, cu știrile
pe care le vedem în ziare sau la telejurnale… Astăzi multă lume își pierde viața și
acea sămânță de război, pe care o fac invidia, gelozia și lăcomia în inima mea, este
aceeași, crescută, devenită un pom, a unei bombe care cade asupra unui spital, a unei
școli și-i ucide pe copii. Este aceeași. Declarația de război începe aici, în fiecare
dintre noi. De aceea, vine întrebarea ”Cum păstrez eu pacea în inima mea, înăuntrul
meu, în familia mea?”. A păstra pacea, nu doar a păstra: a o face cu mâinile, artizanal,
zi de zi. În acest fel vom reuși să o realizăm în lumea întreagă».
”Sângele lui Cristos este cel care face pacea, dar nu sângele vărsat al fratelui
meu” sau cel pe care îl fac să-l verse ”traficanții de arme sau cei puternici ai lumii
în marile războaie”. Pontiful a povestit aici o pagină personală din copilărie legată
de frumusețea păcii:
Papa Francisc: «Îmi amintesc că a început să sune sirena pompierilor,
apoi din ziare și din oraș. Se făcea așa ca să se atragă atenția asupra unui fapt
sau a unei tragedii. Am auzit-o imediat pe vecina noastră care o chema pe mama și-i
spunea: ’Doamna Regina, veniți, veniți, veniți!’. Mama a ieșit un pic speriată: ’Ce
s-a întâmplat?’ Iar de cealaltă parte a grădinii, femeia îi spunea: ’S-a terminat
războiul!’ și plângea».
Sfântul Părinte a spus că-și amintește și acum de felul în care femeile se îmbrățișau, de lacrimile și de bucuria încheierii războiului. ”Domnul să ne dăruiască harul de a putea spune și noi: «Războiul s-a terminat!». S-a terminat războiul din inima mea, s-a terminat războiul din familia mea, s-a terminat războiul din cartierul meu, s-a terminat războiul de la locul de muncă, s-a terminat războiul din lume. În acest fel, vor fi mai tari porumbelul, curcubeul și legământul”.
(rv – A. Dancă – A. Gisotti)
All the contents on this site are copyrighted ©. |