2017-02-20 09:59:00

Papa Francisc merge în vizită la biserica anglicană din Roma în 26 februarie 2017


RV 20 feb 2017. Duminică, 26 februarie a.c., la ora 16.00, papa Francisc va efectua o vizită la biserica anglicană ”All Saints Church” din Roma (Via del Babuino, nr. 153): a făcut cunoscut directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, Greg Burke. Biserica a fost construită în 1882 după proiectul arhitectului englez George Edmond Street, dar a fost terminată după planurile italienilor Pio Barocci și Vincenzo Cannizzaro. Lăcașul de cult păstrează amprenta stilului neogotic, în timp ce ferestrele arcuite se inspiră din stilul romanic. Vizita Sfântului Părinte este prilejuită de împlinirea a două sute de ani de la înființarea, în 1816, a primei parohii anglicane din Cetatea Eternă. La Roma mai există o biserică a cultului anglican, cu hramul ”Sfântul Paul”, aceasta fiind sub jurisdicția unei episcopii anglicane americane. Biserica ”Toți Sfinții”, în schimb, face parte din episcopia anglicană engleză din Europa. 

Relațiile ecumenice cu reprezentanții Comuniunii anglicane au cunoscut în ultimele decenii o intensificare fără egal dacă s-ar face o comparație cu celelalte confesiuni. În 6 octombrie 2016, pentru a ne referi la cel mai recent eveniment ecumenic, papa Francisc a avut o întrevedere cu primații provinciilor ecleziastice anglicane, conduși de arhiepiscopul de Canterbury Justin Welby. Cu acea ocazie, s-a pus accentul pe roadele culese în 50 de ani de dialog ecumenic care, a subliniat atunci pontiful, nu reprezintă niciodată un motiv de sărăcie ci de îmbogățire spirituală. Cu o zi înainte, în 5 octombrie, papa Francisc și arhiepiscopul anglican Justin Welby au celebrat împreună rugăciunea Vesperelor în biserica ”Sfinții Andrei și Grigore” și au semnat o importantă Declarație comună.

La predica rugăciunii Vesperelor cu primații Comuniunii anglicane papa Francisc a subliniat atunci că Dumnezeu vrea ”unitate pentru poporul său”, de vreme ce dezbinările apar atunci când noi „îl pierdem din vedere fratele nostru” și darurile sale. ”A fi instrumente de comuniune pretutindeni și întotdeauna”, a mai spus Pontiful roman, este o ”mare vocație” care ne permite să promovăm unitatea nu doar în rândul creștinilor, ci chiar în marea familie umană. Papa a pledat atunci pentru ”un ecumenism îndrăzneț și realist”, fiind mereu în căutare de drumuri noi.

În Declarația comună, Succesorul lui Petru și primatul Bisericii anglicane au afirmat voința de a merge dincolo de obstacolele doctrinare care marchează drumul către unitatea deplină, precum și dorința de a se ajunge la un ecumenism nu doar teologic dar și practic, prin activități comune în diferite domenii precum ocrotirea Creației, caritatea și pacea.

La 50 de ani de la lansarea dialogului, se recunoaște în Declarația comună, nu toate dificultățile au fost depășite, iar în ultima vreme, ”circumstanțe noi au adus noi dezacorduri între noi, în special în ceea ce privește preoțirea femeilor și recentele chestiuni referitoare la sexualitatea umană”. Totodată, ”rămâne o chestiune permanentă cu privire la modul de exercitare a autorității în comunitatea creștină”. În Declarație se spune că ”acestea sunt, astăzi, câteva aspecte problematice care constituie obstacole serioase pentru unitatea noastră deplină”. Cu toate acestea, ”divergențele menționate nu ne pot împiedica să ne recunoaștem reciproc frați și surori în Cristos în virtutea Botezului nostru comun. Nici nu trebuie să ne rețină în a descoperi și a ne bucura de profunda credință creștină și de sfințenia pe care o aflăm în tradițiile celuilalt”.

Papa Francisc și arhiepiscopul Welby au subliniat în Declarația comună și datoria celor două Biserici de a se ruga mai mult împreună. ”Divergențele”, se afirmă la finalul Declarației, ”nu trebuie să ne facă să diminuăm eforturile noastre ecumenice (…), nici să împiedice rugăciunea noastră comună: nu doar că putem să ne rugăm împreună, dar trebuie să ne rugăm împreună, dând glas credinței și bucuriei pe care le împărtășim în Evanghelia lui Cristos, în vechile Mărturisiri de credință și în puterea și iubirea lui Dumnezeu, pe care îl face prezent Duhul Sfânt, pentru a depăși orice păcat și dezbinare. Împreună cu predecesorii noștri îndemnăm, astfel, clerul și credincioșii noștri să nu neglijeze sau să subestimeze această comuniune certă, deși imperfectă, pe care deja o împărtășim. Mai ample și mai profunde decât divergențele sunt credința pe care o împărtășim și bucuria noastră comună în Evanghelie”.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.