RV 22 feb 2017. ”Creștinul nu trăiește în afara lumii, este solidar cu cel care suferă”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, continuând seria reflecțiilor dedicate speranței. Numărul mare de participanți și vremea agreabilă a făcut ca tradiționala audiență generală de miercuri să nu se mai desfășoare în aula Paul al VI-lea, ci în Piața Sfântul Petru. La începutul catehezei a fost proclamată, ca de obicei, o lectură biblică, luată de data aceasta din capitolul opt al Scrisorii Sf. Apostol Paul către Romani (8,19-27).
Deseori, a remarcat pontiful la cateheză, ”suntem tentați să credem că creația
este proprietatea noastră, o posesie pe care o putem exploata după bunul plac și de
care nu trebuie să dăm cont nimănui”. Apostolul Paul, în schimb, ne amintește că ”creația
este un dar minunat pe care Dumnezeu l-a depus în mâinile noastre ca să putem intra
în relație cu El și să putem recunoaște în aceasta amprenta planului său de iubire,
la a cărui realizare suntem chemați cu toții să colaborăm, zi de zi”.
Papa Francisc: «Însă atunci când se lasă luată de egoism, ființa
umană ajunge să ruineze chiar și lucrurile cele mai frumoase care i-au fost încredințate.
Așa s-a întâmplat și cu creația. Să ne gândim la apă. Apa este o realitate foarte
frumoasă și atât de importantă. Apa ne dă viață, ne ajută în toate dar, pentru a exploata
mineralele, cum se contaminează apa, se murdărește creația și se distruge creația.
Acesta este doar un exemplu din atâtea altele».
”Odată cu experiența tragică a păcatului, după ruperea comuniunii cu Dumnezeu”, a reluat Sfântul Părinte, ”am rupt comuniunea de la început cu tot ceea ce ne înconjoară și am ajuns să stricăm creația, făcând-o astfel sclavă, supusă caducității noastre”. Consecințele acestui fapt sunt în mod dramatic sub ochii noștri în fiecare zi. ”Când rupe comuniunea cu Dumnezeu, omul își pierde frumusețea sa originară și ajunge să desfigureze în jurul său orice realitate. Și acolo unde înainte totul trimitea la Tatăl creator și la iubirea sa nemărginită, acum ajunge semnul trist și dezolant al orgoliului și al lăcomiei umane. Orgoliul uman exploatează creația, distruge”.
Cu toate acestea, Domnul nu ne lasă singuri. Chiar și în acest cadru dezamăgitor,
El ne oferă o perspectivă nouă de eliberare, de mântuire universală. Este ceea ce
Sf. Paul scoate cu bucurie în evidență, invitându-ne să auzim cu atenție ”suspinul
întregii creații”.
Papa Francisc: «Într-adevăr, dacă suntem atenți toate suspină în
jurul nostru: suspină creația însăși, suspinăm noi, ființele umane, și suspină Duhul
Sfânt în noi, în inima noastră. Acum, aceste suspine nu sunt o lamentare zadarnică,
nemângâiată ci, după cum precizează Apostolul, sunt suspinele unei femei care naște.
Sunt suspinele celui care suferă, dar care știe că stă să vină la lumină o viață nouă».
Așa stau lucrurile cu adevărat în cazul nostru, a spus mai departe Sfântul Părinte.
Pe de o parte, trebuie să ne confruntăm cu urmările păcatului nostru, pe de alta,
în schimb, știm că am fost mântuiți de Domnul, că ”ne este dat deja să contemplăm
și să pregustăm în noi și în ceea ce ne înconjoară semnele învierii, ale Paștelui,
care realizează o nouă creație”.
Papa Francisc: «Acesta este conținutul speranței noastre. Creștinul
nu trăiește în afara lumii, știe să recunoască în viața sa și în ceea ce-l înconjoară
semnele răului, egoismului și păcatului. Este solidar cu cel care suferă, cu cel care
plânge, cu cel marginalizat, cu cel care se simte disperat. Dar în același timp, creștinul
a învățat să citească toate acestea cu ochii Paștelui, cu ochii lui Cristos cel înviat».
Speranța creștine, a adăugat papa Francisc la final, ne spune că ”Domnul vrea să
vindece pentru totdeauna cu milostivirea sa inimile rănite și umilite și tot ceea
ce omul a urâțit prin fărădelegile sale”, și că în acest fel Dumnezeu ”regenerează
o lume nouă și o umanitate nouă, reconciliată în sfârșit în iubirea sa”.
Papa Francisc: «De câte ori noi, creștinii, suntem tentați de dezamăgire,
de pesimism. Uneori ne lăsăm duși de plângeri inutile sau rămânem fără cuvinte și
nu știm nici chiar ce să cerem, ce să sperăm. Încă o dată, însă, ne vine în ajutor
Duhul Sfânt, suflul speranței noastre, care păstrează vii suspinul și așteptarea inimii
noastre. Duhul vede pentru noi dincolo de aparențele negative ale prezentului și ne
revelează încă de pe acum cerurile noi și pământul cel nou pe care Domnul îl pregătește
pentru omenire».
La saluturile adresate pelerinilor din diferite țări, papa Francisc i-a îndemnat pe cei de limba germană ca ”în acest an al centenarului aparițiilor Fecioarei Maria la Fatima, să ne încredințăm Mariei, Maica speranței, care ne îndeamnă să ne îndreptăm privirea spre mântuire, spre o lume nouă și o umanitate nouă”. Celor de limba portugheză, pontiful le-a adresat urarea ca ”vizita de astăzi la Catedra lui Petru să insufle în inimile voastre un mare curaj pentru a îmbrățișa zi de zi crucea voastră, și o dorință vie de sfințenie ca să puteți umple cu speranță crucea celorlalți”. Înainte de rugăciunea ”Tatăl Nostru”, papa a făcut un apel la pace și solidaritate pentru țările din Cornul Africii, special pentru Sudanul de Sud, unde ”la conflictul fratricid se adaugă o gravă criză alimentară”, care condamnă, practic, la moarte milioane de persoane. ”În aceste momente este necesară mai mult ca oricând angajarea tuturor de a nu se opri doar la declarații, ci concretizând ajutoarele alimentare și făcând posibilă sosirea acestora la populațiile care suferă”.
De semnalat, în fine, salutul papei adresat membrilor ”Rony Rollers Circus” și
prezența unei delegații de pelerini din Italia care au adus ”Flacăra benedictină a
păcii”, pontiful invitându-i pe toți să promoveze ”cultura păcii în orice ambient
de viață”. Nelipsită, încurajarea adresată de fiecare dată la finalul audienței generale
tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți:
Papa Francisc: «Celebrăm astăzi sărbătoarea Catedrei Sfântului Apostol
Petru, zi de specială comuniune a credincioșilor cu Succesorul Sfântului Petru și
cu Sfântul Scaun. Dragi tineri, vă încurajez să intensificați rugăciunea voastră în
favoarea slujirii mele petrine! Dragi bolnavi, vă mulțumesc pentru mărturia de viață
dată în suferință pentru edificarea comunității bisericești! Iar voi, dragi soți recent
căsătoriți, construiți familia voastră pe aceeași iubire care îl leagă pe Domnul Isus
de Biserica sa!».
Primiți la final și Binecuvântarea apostolică a papei Francisc.
(rv – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |