1 martie 2017. «Postul Mare este un timp de penitență, dar și de mortificare, însă nu cu un scop în sine, ci destinat să ne facă să înviem cu Cristos, să ne reînnoim identitatea baptismală, adică să ne naștem din nou, "din înalt", din iubirea lui Dumnezeu (cf. In 3,3) Iată de ce Postul Mare este, prin natura sa, un timp de speranță.»
Continuând șirul catehezelor dedicate speranței creștine, la audiența generală
din Miercurea Cenușii, când credincioșii catolici de rit latin intră în timpul liturgic
al Postului Mare, Sfântul Părinte a ales să prezinte Postul Mare ca pe o "cale a speranței".
Papa Francisc: «De fapt, această perspectivă este imediat evidentă
dacă ne gândim că Postul Mare a fost instituit de Biserică ca timp de pregătire pentru
Sărbătoarea Paștelui, așadar întregul înțeles al acestei perioade de patruzeci de
zile fiind iluminat de misterul pascal spre care ne orientăm. Putem să ni-l imaginăm
pe Domnul cel Înviat care ne cheamă să ieșim din întunericul nostru, iar noi pornim
la drum spre El, care este Lumină.»
Pentru a înțelege mai bine semnificația acestui parcurs, pontiful a adus în prim
plan experiențe fundamentale relatate în Sfânta Scriptură, precum chemarea lui Moise,
cu consecința exodului evreilor, a trecerii lor – prin deșert – de la condiția de
sclavie din Egipt, cu opresiune și munci forțate, spre Țara libertății.
Papa Francisc: «În timpul acestui parcurs de la sclavie la libertate,
Domnul le dă Izraeliților legea, pentru a-i educa astfel încât să-l iubească doar
pe El, unicul Domn, și de a se iubi între ei ca frați. Scriptura indică exodul ca
fiind lung și chinuit: în mod simbolic durează 40 de ani, adică durata de viață a
unei generații. O generație care, în fața încercărilor din timpul parcursului, este
mereu tentată să regrete Egiptul și să se întoarcă înapoi. Însă Domnul rămâne fidel
și acea lume sărmană, călăuzită de Moise, ajunge în Țara promisă. Întreg parcursul
este făcut cu speranță: speranța de a ajunge în Țara promisă și tocmai în acest sens
este un "exod", o ieșire din sclavie la libertate. Fiecare pas, fiecare efort, încercare,
cădere, dar și fiecare ridicare, totul are înțeles doar în cadrul proiectului de mântuire
a lui Dumnezeu, care dorește pentru poporul său viața și nu moartea, bucuria și nu
durerea. »
Făcând trecerea la Noul Testament, pontiful a explicat că Paștele lui Isus este
exodul său prin care El ne-a deschis calea pentru a ajunge la viața deplină, eternă
și binecuvântată.
Papa Francisc: «Postul Mare urmează această dinamică: Cristos ne
precede prin exodul său, iar noi traversăm acest deșert datorită Lui și în urma Lui.
El este ispitit pentru noi și a învins Ispititorul pentru noi, însă și noi trebuie
să înfruntăm împreună cu El tentațiile și să le depășim. El ne dăruiește apa vie a
Duhului său, fiind de datoria noastră să ne alimentăm, să bem din acest izvor, prin
Sacramente, prin rugăciune și adorație; El este lumina care învinge întunericul și
nouă ni se cere să alimentăm mica flacără care ne-a fost încredințată în ziua Botezului
nostru.»
«Să intrăm în Postul Mare cu inima deschisă spre acest orizont. Să ne simțim parte din poporul sfânt al lui Dumnezeu, să începem cu bucurie acest drum al speranței», a îndemnat papa Francisc la finalul catehezei din cadrul audienței generale de miercuri, 1 martie, Miercurea Cenușii, zi ce marchează începutul Postului Mare pentru credincioșii catolici de rit latin.
Primiți acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul audienței generale a cărei cateheză a fost dedicată temei: Postul Mare ca drum al speranței.
RV/AM
All the contents on this site are copyrighted ©. |