Părintele Cantalamessa explică temele predicilor din Postul Mare

10 martie 2017. În societățile moderne și ultra-conexe, în care mass-media dictează agenda priorităților, există întotdeauna tentația de a privilegia ceea ce este urgent în dauna a ceea ce este important și de a pune ceea ce este recent înaintea a ceea ce este  etern. Părintele capucin, Raniero Cantalamessa, atrage atenția tocmai asupra acestei tentații în interviul acordat recent cotidianului "L'Osservatore Romano", in care explică temele predicilor din Postul Mare, prima fiind ținută vineri, 10 martie, în Capela "Redeptoris Mater", din Palatul Apostolic. În interviul acordat cotidianului vatican, părintele Cantalamessa explică tema din acest an «Nimeni nu poate zice: "Isus este Domnul" decât prin Duhul Sfânt» (1 Cor 12,3), anticipând unele linii de reflecție din predicile care vor continua în zilele de 17, 24, 31 martie și 7 aprilie.

Întrebat de ce a ales ca în centrul predicilor să se afle Duhul Sfânt, părintele Raniero Cantalamessa a evidențiat două aspecte. "Primul" – a spus - "este de a pune în lumină ceea ce consider ca fiind adevărata noutate de după Conciliu, adică o mai clară conștientizare a locului Spiritului Sfânt în viața și în teologia Bisericii. Al doilea motiv, mai puțin universal dar mai important este că, în 2017, se împlinesc 50 de ani de la apariția, în Biserica Catolică, a mișcării Reînnoirea în Duhul Sfânt, în care s-au implicat zeci de milioane de credincioși din întreaga lume, jubileu pe care papa Francisc dorește să-l celebreze în mod deosebit și cu deschidere ecumenică, în solemnitatea Coborârea Duhului Sfânt. 

Referitor la spațiul pe care-l va avea actualitatea în predicile din Postul Mare, părintele Raniero Cantalamessa a răspuns: «Dacă prin "actualitate" se înțelege referința la situații și evenimente în curs, mă tem că predicile conțin prea puțin din acest aspect». Însă, în opinia mea, "actual" nu înseamnă ceea ce este în curs și nu este sinonim cu "recent". Aspectele cele mai "actuale" sunt cele eterne, cele care ating persoanele în nucleul cel mai intim al propriei existențe, în orice epocă și în orice cultură. Este aceiași distincție care există  între "urgent" și important. Suntem mereu tentați să punem ceea ce este "urgent" înaintea a ceea ce este "important" și ceea ce este "recent" înaintea a ceea ce este "etern". Este o tendință pe care ritmul alert al comunicării și nevoia de noutate o fac să fie deosebit de acută în zilele noastre.»

Despre ce înseamnă pentru omul de azi cunoașterea deplină a adevărului, predicatorul Casei Pontificale a spus că răspunsul poate să pară simplu, însă este unicul pe care-l poate da un creștin: cunoașterea deplină a adevărului a singurului adevăr care contează, înseamnă cunoașterea lui Cristos. Primele două predici vor avea chiar această temă: a ști cine este Cristos, nu doar cine a fost, dar cine este azi pentru mine și pentru lume.

La întrebarea dacă mai există încă spațiu pentru Duhul Sfânt în societatea noastră, predicatorul Casei Pontificale a spus că «Duhul Sfânt nu este o idee sau o chestiune abstractă, ci este realitatea cea mai palpitantă care poate exista. Nu întâmplător, Sfânta Scriptură vorbește despre Duhul Sfânt folosind simbolul vântului, al focului, al apei, al parfumului, al porumbelului. Goethe vedea în "Vino Duhule Sfânt", ce este imnul prin excelență al Spiritului Sfânt, "o invocație a geniului, care le vorbește cu forță tuturor oamenilor dotați cu un spirit și cu un suflet mare". El însuși a făcut o frumoasă traducere în limba germană și voia ca imnul să fie cântat în fiecare duminică în casa sa. Trăim într-o civilizație caracterizată de dominația absolută a tehnicii. Există chiar și ipoteza unui computer în măsură să gândească, însă nimeni nu s-a gândit la un computer capabil să iubească. Duhul Sfânt, care este iubire în stare pură și izvorul oricărei iubiri – este unicul care poate însufleți umanitatea noastră ofilită".

RV/AM