RV 15 mar 2017. Între 14 și 17 martie a.c. se desfășoară la Roma cursul anual de formare despre forul intern, pe care Penitențieria Apostolică îl organizează în ultimii 27 de ani în timpul Postului Mare pentru studenții teologi care sunt pe punctul de a deveni preoți și pentru preoții nou sfințiți. Cursurile aprofundează aspectele practice ale mărturisii sacramentale a păcatelor și se vor încheia vineri cu audiența la papa Francisc. În după amiaza aceleiași zile, Sfântul Părinte va prezida o Celebrare penitențială în bazilica San Pietro.
Radio Vatican a realizat un interviu cu regentul Penitențieriei Apostolice, mons.
Krzysztof Nykiel, în legătură cu motivele pentru care papa Francisc consideră fundamentală
formarea preoților pentru o bună administrare a sacramentului spovezii:
K. Nykiel: ”Pentru că în viziunea papei Francisc milostivirea constituie
inima Evangheliei. Biserica trebuie să aducă aminte, mai întâi de toate sieși dar
și oamenilor din timpul nostru, faptul că la izvoarele misiunii sale de reconciliere
se află voința lui Dumnezeu ca toți oamenii să ajungă la mântuire și la fericirea
veșnică. Un canal privilegiat prin care Biserica vestește milostivirea lui Dumnezeu,
mai mare decât răul și decât păcatul, este chiar sacramentul împăcării. Drept care
e necesar ca slujitorii acestui sacrament să primească o formare adecvată pentru ca
oricine se apropie de confesional să facă o autentică experiență a iubirii milostive
a lui Dumnezeu”.
Cum poate un preot să-l ajute pe penitentul care se apropie de confesional să simtă
în viața proprie prezența milostivirii lui Dumnezeu?
K. Nykiel: ”Mai întâi de toate, primindu-l cu bunăvoință pe penitent
așa cum tatăl milostiv din Evanghelia după Luca (cap.15) îl primește pe fiul mai mic
care se întorcea acasă. Un tată care așteaptă, iese în întâmpinare, îl strânge în
brațe, iartă, uită și reface; un tată care știe să intercepteze, din inima celuilalt,
invocația de ajutor și de iertare. În contextul provocărilor pe care le ridică astăzi
sacramentul spovezii, slujirea sacerdotală a mărturisirii păcatelor se prezintă ca
un serviciu angajant, greu, dar entuziasmant, în care primirea, ca prim moment, îi
cuprinde pe confesor și pe penitent într-un unică mișcare de credință și de iubire:
celălalt, pe care îl primesc și pe care îl respect, este altfel decât mine și este
purtătorul unui mister mai mare decât mine. În acest spirit, a face vizibilă la scaunul
de spovadă iubirea milostivă a lui Dumnezeu Tatăl este unul din aspectele cele mai
entuziasmante ale slujirii preoțești dar, în același timp, și o responsabilitate.
În exercițiul slujirii împăcării sacramentale, preoții trebuie să se străduiască să-și
desfășoare misiunea lor în armonie cu doctrina magisteriului bisericesc, procedând
cu prudență, discreție, răbdare, discernământ și bunătate. Ceea ce trebuie evitat
este pericolul de a crea «angoasa» păcatului sau «complexul de culpă» în cel care
se spovedește, care, în schimb, trebuie să fie încurajat să-și pună toată încrederea
în milostivirea infinită a lui Dumnezeu”.
Ce sfat ați dori să dați preoților care se confruntă la confesional cu penitenți
aflați în condiții particulare?
K. Nykiel: ”La scaunul de spovadă se pot prezenta cazuri particulare
care presupun o cunoaștere adecvată a bioeticii sau a teologiei morale iar preotul
se poate găsi uneori în dificultate. În acest caz, poate să ceară un pic de timp pentru
a exprima o părere întemeiată și să consulte Penitențieria Apostolică. Cu toate acestea,
pregătirea doctrinară a confesorului trebuie să fie de așa natură încât să-i permită
cel puțin să perceapă posibila existență a unei probleme. În acest caz, prudența pastorală,
însoțită de smerenie, îl va face să aleagă între a-l trimite pe penitent la un alt
confesor și a stabil un nou termen pentru o întrevedere ulterioară. Nici un confesor
nu trebuie să se simtă vreodată stăpânul sacramentului pe care îl administrează pentru
că preotul știe bine că este la rândul său un păcătos iertat. Papa Francisc a spus
acest lucru în discursul adresat recent parohilor din Roma: «Un preot sau un episcop
care nu se simte păcătos și care nu se spovedește, se închide în sine și nu progresează
în credință». Slujirea spovezii cere multă umilință, un mare echilibru, maturitate
umană și o profundă viață spirituală”.
(rv – F. Colagrande – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |