RV 26 mar 2017. Salutând duminică la ”Angelus” un grup de adolescenți
din apropiere de Milano, de unde s-a întors sâmbătă noapte după o vizită pastorală
de o zi, papa Francisc a simțit nevoia să adauge spontan câteva cuvinte:
Papa Francisc: «Referitor la Milano, aș vrea să-i mulțumesc cardinalului
arhiepiscop [Angelo Scola] și întregului popor milanez pentru călduroasa primire de
ieri. M-am simțit cu adevărat acasă, și aceasta cu toți, cu cei care cred și cu cei
care nu cred. Vă mulțumesc mult, dragi milanezi, și vă spun un lucru: am văzut că
e adevărat când se spune că ”La Milano ești primit cu inima în mână” (A Milan si riceve
col coeur in man!)».
Revenim și noi în cele ce urmează la vizita pastorală efectuată la Milano, sâmbătă, 25 martie 2017, de papa Francisc, care în cursul serii a avut o emoționantă întâlnire cu adolescenții ce se pregătesc să primească sacramentul Mirului. Era ultimul moment al călătoriei apostolice la Milano. Întâlnirea, desfășurată pe stadionul Meazza – San Siro, s-a bucurat de participarea a aproximativ 80.000 de persoane, candidații la Mir fiind însoțiți de frați, surori și părinți. Potrivit unui comunicat al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, la diversele evenimente din agenda vizitei, pontiful a întâlnit la Milano aproximativ un milion de persoane, din care peste jumătate au participat la Sfânta Liturghie celebrată în Parcul din Monza. Avionul oficial a decolat de pe aeroportul Milano-Linate la ora 19.40 cu direcția Roma-Ciampino, Sfântul Părinte revenind în Cetatea Vaticanului la ora 21.15.
Pe stadionul Mezza – San Siro, papa Francisc a răspuns sâmbătă seară la trei întrebări pe care i le-au pus un candidat la sacramentul Mirului, doi soți și o catehetă. Pontiful a citit o parte din respectivele răspunsuri, dar a improvizat foarte mult și a stabilit un dialog dinamic cu participanții, în special cu zecile de mii de adolescenți.
Să ascultăm mai departe răspunsul Sfântului Părinte l-a întrebarea lui Davide,
care se pregătește să primească sacramentul Mirului: ”Când aveai vârsta noastră”,
l-a întrebat copilul pe papa Francisc, ”ce anume te-a ajutat să crești în prietenia
cu Isus?”.
Papa Francisc: «Davide a făcut o întrebare foarte simplă, la care
îmi e ușor să răspund pentru că trebuie numai să-mi aduc aminte de timpurile în care
eram de vârsta voastră. (…) Sunt trei lucruri, dar și un fir care le unește pe toate
trei. Primul lucru care m-a ajutat îl reprezintă bunicii. (…) Chiar dacă astăzi ei
sunt înaintați în vârstă, sunt din alte timpuri, nu știu să folosească un computer,
nu au telefon mobil și așa mai departe. (…) Aceasta a fost experiența mea: bunicii
mi-au vorbit în general de lucrurile vieții. Un bunic era tâmplar și m-a învățat cum
Isus a învățat prin muncă aceeași meserie, astfel că atunci când îl vedeam pe bunicul
meu mă gândeam la Isus. Celălalt bunic îmi spunea să nu merg niciodată la culcare
fără să-i spun un cuvânt lui Isus, fără să-i spun ”Noapte bună!”. Bunica m-a învățat
să mă rog, la fel și mama; cealaltă bunică, la fel. Important este că bunicii au înțelepciunea
vieții. (…) Cu această înțelepciune, ei ne învață cum să ne apropiem de Isus. Cu mine
așa au făcut. Primul, așadar, bunicii. Un sfat: stați de vorbă cu bunicii, vorbiți
cu ei, puneți-le întrebări despre tot ce vreți, ascultați-i pe bunici. Este important,
în acest timp, să vorbiți cu bunicii. (…) Apoi, m-a ajutat foarte mult jocurile cu
prietenii: a se juca bine, a se juca și a simți bucuria jocului cu prietenii, fără
a se insulta, gândindu-te că la fel se juca și Isus. Dar vă întreb: Isus se juca,
sau nu? (copiii răspund: da!). Într-adevăr, Isus se juca, și se juca cu ceilalți.
Și nouă ne face bine să ne jucăm cu prietenii, pentru că atunci când jocul este curat,
învățăm cum să-i respectăm pe ceilalți, se învață cum să fii în echipă, să colaborezi
cu toți împreună. Acest lucru ne unește cu Isus. A se juca cu prietenii. (…) Pe mine
m-a ajutat mult faptul de a mă juca cu ceilalți. Al treilea lucru care m-a ajutat
să cresc în prietenia cu Isus este parohia, oratoriul, faptul de a merge la parohie,
la oratoriu ca să mă întâlnesc cu ceilalți. Este important. Vă place să mergeți la
parohie? (copiii răspund: da). Dar spuneți drept, vă place să mergeți la Liturghie?
(copiii răspund: da). Nu sunt sigur… Vă place să mergeți la oratoriu? (copiii răspund:
da). Asta da, vă place! Aceste trei lucruri, și este sfatul pe care vi-l dau, vă vor
face să creșteți în prietenia cu Isus: să stați de vorbă cu bunicii, să vă jucați
cu prietenii și să mergeți la parohie și la oratoriu. Cu ajutorul acestor trei lucruri,
te vei ruga mai mult, iar rugăciunea este firul care unește cele trei lucruri. Vă
mulțumesc!».
Mai complexă, evident, întrebarea pusă de Monica și Alberto, doi soți care îl conduc
pe cel de-al treilea copil al lor la sacramentul Mirului: ”cum să dăm mărturie în
fața fiilor noștri pentru frumusețea credinței, fără a fi plictisitori și banali sau,
mai rău, autoritari cu ei?”.
Papa Francisc: «Cred că aceasta este una din întrebările cheie care
privesc viața noastră de părinți: transmiterea credinței. Dar privește și viața noastră
de păstori de suflete, ca și pe cea a educatorilor. Transmiterea credinței. Aș dori
să vă pun eu această întrebare. Vă invit să vă amintiți care au fost persoanele care
au lăsat o amprentă în credința voastră și ce anume v-a rămas întipărit de la ei.
Ceea ce m-au întrebat copiii pe mine, acum vă întreb eu pe voi: care sunt persoanele,
situațiile, lucrurile care v-au ajutat să creșteți în credință, la transmiterea credinței.
Vă invit pe voi, părinți, să deveniți prin imaginație, pentru câteva clipe, din nou
copii și să vă amintiți de cei care v-au ajutat să credeți. Cine m-a ajutat să cred?
Tatăl, mama, bunicii, o catehetă, o mătușă, parohul, un vecin, cine știe… Toți păstrăm
în memorie, dar mai ales în inimă, pe cineva care ne-a ajutat să credem. Acum, vă
fac o provocare. O clipă de tăcere și fiecare să se gândească: cine m-a ajutat să
cresc? Eu răspund în contul meu și ca să răspund în mod adevărat trebuie să mă întorc
cu amintirea în Lombardia (lumea aplaudă). Pe mine m-a ajutat să cred, să cresc mult
în credință, un preot din Lodi, din dieceza de Lodi. Un preot bun care m-a botezat
și la care, pe parcursul vieții mele, mergeam la el. Uneori mai des, alteori mai rar.
El m-a însoțit până când am intrat la noviciat. Acest lucru îl datorez vouă, celor
din Lombardia, vă mulțumesc! Nu uit niciodată de acel preot, niciodată, niciodată!
Era un apostol al confesionalului. Milostiv, bun, muncitor. În acest fel el m-a ajutat
să cresc. V-ați gândit fiecare la persoana care v-a ajutat? Eu am spus cine m-a ajutat
pe mine».
În fine, întrebarea unei catihete, care a cerut un sfat cu privire la dialogul
dintre cei care au răspunderea educației creștine și umane, pornind de la adevărul
unei expresii celebre care spune că ”pentru a educa un tânăr este nevoie de un sat
întreg”.
Papa Francisc: «Eu aș consilia o educație bazată pe gândire – simțire
– faptă, adică o educație cu inteligența, cu inima și cu mâinile, cele trei limbaje.
A educa la armonia celor trei limbaje, astfel încât tinerii, băieții, fetele să poată
gândi ceea ce simt și ceea ce fac, să simtă ceea ce gândesc și ceea ce fac și să facă
ceea ce gândesc și ceea ce simt. Să nu fie separate cele trei lucruri, ci toate trei
să fie ținute împreună. Să nu fie educată doar inteligența: aceasta înseamnă a da
noțiuni intelectuale, care sunt importante, dar fără inimă și fără mâini nu sunt de
folos. Educația trebuie să fie echilibrată. Dar se poate spune și în acest fel: a
educa prin conținuturi, idei, prin atitudinile vieții și prin valori. Se poate spune
și în acest fel, dar niciodată să nu se facă educație, de exemplu, numai prin noțiuni,
prin idei. Chiar și inima trebuie să crească pe parcursul educației. La fel și faptele,
atitudinea, modul de a se comporta în viață».
La finalul dialogului de pe stadionul Meazza – San Siro, papa Francisc a îndemnat adolescenții să fie atenți la fenomenul ”bullying” (bulism) care îi face pe mulți adolescenți să asume o atitudine de intimidare față de cei mai slabi și vulnerabili. Pontiful i-a făcut pe adolescenții prezenți să-i promită că nu-i vor înjosi pe ceilalți din cauza defectelor sau a slăbiciunilor și să evite acest fenomen care poate fi găsit în colegii, școli și cartiere. O promisiune pe care papa Francisc a cerut adolescenților să o facă mai ales lui Isus pe parcursul pregătirii la sacramentul Mirului.
(rv – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |