Motu Proprio. Competențele privind sanctuarele, transferate la Departamentul pentru Noua Evanghelizare

RV 1 Apr 2016  «Sanctuarul deține în Biserică o deosebită valență simbolică și a fi pelerini reprezintă o genuină mărturisire de credință», scrie papa Francisc la începutul Scrisorii apostolice în formă de motu proprio, dată publicității sâmbătă, 1 aprilie 2017, prin care sunt transferate la Departamentul pentru Noua Evanghelizare competențele privind sanctuarele. «De fapt», se spune în continuarea documentului, «prin contemplarea imaginii sacre, se atestă speranța de a simți mai intensă apropierea de Dumnezeu care deschide inima speranței de a fi ascultați și ajutați în împlinirea dorințelor celor mai profunde. Devoțiunea populară, ce reprezintă 'o autentică expresie a acțiunii misionare spontane a Poporului lui Dumnezeu', află în sanctuar un loc privilegiat unde să se exprime frumoasa tradiție a rugăciunii, devoțiunea și încredințarea milostivirii lui Dumnezeu, adaptate vieții fiecărui popor.»

«Încă din primele secole» - se explică în prima parte a Scrisorii - «pelerinajele se făceau la locurile unde a trăit Isus Cristos, unde a vestit misterul iubirii Tatălui și, mai ales, unde de afla semnul tangibil al învierii: mormântul gol. Succesiv, pelerinii s-au îndreptat spre locurile unde, potrivit tradiției, se aflau mormintele Apostolilor. În fine, în cursul secolelor, pelerinajul s-a extins și la acele locuri, devenite cele mai numeroase, unde devoțiunea populară a atins în mod concret misterioasa prezență a Maicii lui Dumnezeu, a sfinților și a fericiților.» 

La punctul 2 al Scrisorii se explică valoarea actuală a sanctuarelor care «continuă să fie și în zilele noastre, în orice parte a lumii, semne deosebite ale credinței simple și umile a credincioșilor care găsesc în aceste locuri sacre dimensiunea fundamentală a existenței lor în calitate de credincioși ».

«Aceste locuri» , se spune la punctul 3 al scrisorii, «în ciuda crizei de credință care însoțește lumea contemporană, sunt încă percepute ca locuri sfinte spre care se merge în pelerinaj pentru a găsi un moment de odihnă, liniște și contemplație în viața deseori agitată a zilelor noastre. O dorință ascunsă face să izvorască în mulți dorul de Dumnezeu; și sanctuarele pot fi un adevărat refugiu pentru a se redescoperi pe ei înșiși și a regăsi puterea necesară propriei convertiri. În fine, în sanctuar credincioșii pot primi un sprijin pentru parcursul lor obișnuit în parohie și în comunitatea creștină. Această întrepătrundere între pelerinajul la sanctuar și viața de toate zilele este un mare ajutor pentru pastorație, întrucât permite reînvierea angajamentului de evanghelizare prin intermediul unei mărturii mai fermă. Prin urmare, a merge către sanctuare și a participa la spiritualitatea pe care aceste locuri o exprimă constituie deja un act de evanghelizare, care merită să fie valorificat pentru valoarea sa pastorală intensă.»

« Așadar, prin însăși natura sa, sanctuarul este un loc sacru unde proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, celebrarea sacramentelor, în particular a Spovezii și Euharistiei, și mărturia carității exprimă marele angajament al Bisericii pentru evanghelizare; și pentru aceasta (n.r. sanctuarul) se caracterizează ca un adevărat loc de evanghelizare, unde de la prima vestire și până la celebrarea sfintelor taine se face văzută forța intensă cu care acționează milostivirea lui Dumnezeu în viața persoanelor. Prin intermediul spiritualității specifice fiecărui sanctuar, pelerinii sunt conduși cu „pedagogia evanghelizării” la un angajament tot mai responsabil, fie în formarea lor creștină, fie în necesara mărturie a carității care izvorăște. Sanctuarul, de asemenea, contribuie mult la angajamentul catehetic al comunității creștine; transmițând în mod coerent timpurilor mesajul care a dat naștere fondării sale, îmbogățește viața credincioșilor, oferindu-le motivele pentru o stăruință în credință (cf 1 Tes 1,3) tot mai matură și conștientă. În fine, în sanctuar se deschid porțile larg bolnavilor, persoanelor cu handicap și, mai ales, săracilor, celor marginalizați, refugiaților și migranților», se spune la punctul 4 al Scrisorii apostolice în formă de motu proprio, dată publicității sâmbătă, 1 aprilie 2017, prin care sunt transferate la Departamentul pentru Noua Evanghelizare competențele privind sanctuarele.

«De aceea», se spune în ultima parte a Scrisorii în formă de motu proprio, «dorindu-se favorizarea dezvoltării pastoralei care se desfășoară în sanctuarele Bisericii, am decis să transfer la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări competențele care, în virtutea articolului 97, 1, al Constituției apostolice Pastor Bonus erau până în prezent atribuite Congregației pentru Cler și, de asemenea, cele prevăzute la articolul 151 al aceleiași Constituții privind călătoriile pentru motive devoționale» (…). În consecință, papa Francisc stabilește că, în viitor, următoarele îndatoriri vor fi de competența Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare:
a. Edificarea sanctuarelor internaționale și aprobarea respectivelor statuturi, în conformitate cu canoanele 1232/1233 din  Codul de Drept Canonic;
b. Studierea și aplicarea prevederilor care favorizează rolul evanghelizator al sanctuarelor și cultivarea, în acestea a religiozității populare;
c. Promovarea unei pastorale organice a sanctuarelor ca centre propulsoare ale noii evanghelizări;
d. Promovarea întâlnirilor naționale și internaționale pentru favorizarea unei opere comune de reînnoire a pastoralei devoțiunii populare și a pelerinajelor spre locurile de devoțiune;
e. Promovarea unei formări specifice a operatorilor din cadrul sanctuarelor și din locurile de devoțiune și evlavie;
e. Vigilența astfel încât să se ofere pelerinilor, în locurile parcurse, o coerență și substanțială asistență spirituală și eclezială care să permită obținerea unor abundente roade spirituale din aceste experiențe;
f. Valorizarea culturală și artistică a sanctuarelor, după 'via pulchritudinis', ca modalitate deosebită de evanghelizare a Bisericii.

RV/A. Martinas și  I. Ursuleac