Vinerea Sfântă. ”Calea Crucii” cu papa Francisc la Coloseum: interviu cu Anne-Marie Pelletier

RV 14 apr 2017. Papa Francisc prezidează vineri, 14 aprilie 2017, Vinerea sfântă, Comemorarea Patimii Domnului. Celebrarea începe la ora 17.00 și se desfășoară în bazilica San Pietro. Prin tradiție, predica impresionantei ceremonii din Vinerea Sfântă, care începe în tăcere și se încheie în tăcere, este prezentată de predicatorul Casei Pontificale. Celebrarea cuprinde Liturgia Cuvântului, cu proclamarea integrală a Patimii și Morții Domnului după Sfântul Ioan, Adorația Sfintei Cruci și ritul Sfintei Împărtășanii.

Tot vineri, la ora Romei 21.15, papa Francisc prezidează devoțiunea ”Calea Crucii” de la Colosseum. Meditațiile, rugăciunea și alocuțiunea papei sunt transmise în mondoviziune. La finalul devoțiunii, Pontiful Roman invocă asupra credincioșilor, atât pentru cei prezenți cât și pentru cei care urmăresc prin mass-media, Binecuvântarea sa apostolică.

Textele meditațiilor au fost pregătite anul acesta, la solicitarea Sfântului Părinte, de premiul Ratzinger pentru teologie, dna. teolog Anne-Marie Pelletier, care a vorbit pe larg la Radio Vatican despre conținutul reflecțiilor. Detașându-se de parcursul stațiunilor tradiționale, biblista franceză a ales momentele biblice pe care le-a considerat mai semnificative din drumul pe care Isus l-a străbătut din pretoriul roman până pe colina Calvarului. Trădarea lui Petru, suferința lui Cristos, tăcerea din ziua de sâmbătă, și altele, au fost abordate de teologul desemnat anul acesta de Sfântul Părinte din prisma participării femeilor la Calea Crucii, citând din scrierile diferitelor femei din spiritualitatea Bisericii, de la Sfânta Ecaterina de Siena până la Etty Hillesum. Printre cei care au trăit în ultimii ani experiența dureroasă dar luminoasă a Crucii, autoarea a acordat un spațiu deosebit și călugărilor cistercieni care au fost uciși la Tibhirine, în Algeria.

Anne-Marie Pelletier: ”Am pornit de la faptul că în rugăciunea Calea Crucii sunt diferite referințe și că nu prezintă o schemă obligatorie. Am ales astfel momentele care mi s-au părut mai bogate în semnificație. M-am hotărât să includ, astfel, trădarea lui Petru și scena în care Pilat, după ce s-a consultat cu autoritățile ebraice, declară la rândul său că Isus trebuia să fie răstignit. Pentru mine era foarte important să evidențiez, în această circumstanță, faptul că evreii și păgânii sunt uniți în complicitatea condamnării și a morții lui Isus. Știm că în decursul veacurilor creștinii au fost tentați să atribuie responsabilitatea morții lui Cristos numai asupra poporului evreu. Textele, însă, așa cum sunt scrise, ne ajută să înțelegem că, în realitate, ne aflăm în fața unei enorme drame spirituale, în care evreii și păgânii sunt uniți în același refuz față de Cristos, în aceeași violență care conduce la condamnarea sa la moarte”.

Ce mesaj ați dorit să transmiteți prin meditațiile Dumneavoastră din acest an?
Anne-Marie Pellettier: ”Am încercat să sensibilizez asupra faptului că evenimentele tragice ale Patimii au un factor uman. Cristos este condamnat la moarte, supus violenței oamenilor. Atare evenimente ne învață că trebuie să reușim să ajungem la ceea ce papa Francisc numește ’Evangelii gaudium’, bucuria Evangheliei. Suntem în fața unui mare paradox, pentru că ceea ce avem înaintea ochilor este realitatea unui faliment, a suferinței care învinge, a împărăției morții. Este foarte important să ne redobândim conștiința că a fi creștin este contrarul acestui șantaj al violenței, al morții, și că iubirea este mai tare. Iubirea care vine de la Dumnezeu este mai puternică decât orice. Cred că îndatorirea noastră, a creștinilor, este aceea de a da mărturie pentru această iubire”.

Ultima stațiune subliniază prezența femeilor. Încheie dna. teolog Anne-Marie Pelletier:
Anne-Marie Pellettier: ”Am dedicat cea de-a XIV-a stațiune Sâmbetei Sfinte. Evanghelia ne oferă asupra acestei zile doar câteva cuvinte și acestea se referă la femei. Sunt femeile care, întorcându-se de la mormânt după depunerea trupului lui Isus, au mers să pregătească pânzele ca să înfășoare trupul său după ce trece sâmbăta. Chiar dacă în liturgia noastră nu se bucură de o mare rezonanță, cred că Sâmbăta Sfântă este un moment de importanță fundamentală. Este un moment de reculegere, de tăcere: ne pregătește să recunoaștem învierea. Dar este și un moment feminin, în care femeile sunt supuse la încercarea morții lui Isus, dar în același timp continuă să aibă o atitudine de viață: pregătesc pânzele cu care vor merge să cinstească trupul lui Cristos și au un comportament foarte diferit de cel al discipolilor de la Emaus. Aceștia sunt dezamăgiți și dezorientați, în timp ce femeile nu se arată astfel: cu simplitate, sobrietate, ele pregătesc pânzele și se predispun să primească astfel marea surpriză a veștii învierii”.

(rv – T. Campisi - A. Dancă)