Succesorii lui Petru, apostoli ai Milostivirii Divine

22 aprilie 2017. Celebrată în prima duminică după Paşte, Duminica Milostivirii Divine a fost instituită, la nivelul Bisericii Universale, de sfântul Ioan Paul al II-lea, la 30 aprilie 2000, zi în care a fost canonizată sfânta Faustina Kowalska, care se află la originea acestei devoţiuni. Sărbătoarea Divinei Îndurări este legată în mod indisolubil de Învierea Domnului, de aceea se celebrează în prima duminică după Paște, după cum a evidențiat într-un interviu pentru Radio Vatican mons. Slawomir Oder, postulatorul cauzei de canonizare a lui Ioan Paul al II-lea, spunând: «Nu este posibil să ne gândim la Îndurarea Divină fără Învierea Domnului; Paștele Domnului fiind momentul culminant al revelației Milostivirii lui Dumnezeu, acea deschidere către viață, către viața eternă. Este un dar suprem oferit omului de Dumnezeu prin Cristos. Isus a venit în lume tocmai pentru a revela chipul milostiv al lui Dumnezeu.»

Îndurarea Divină este una dintre temele intense care creează o legătură puternică dintre Ioan Paul al II-lea și papa Francisc, enciclica "Dives in Misericordia" fiind citată în mod constant de actualul pontif, după cum subliniază mons. Oder:
«Tema milostivirii îi unește în mod profund și, în același timp, constituie o cale formidabilă de continuitate dintre cele două pontificate. Ambii papi provin din situații marcate de tulburări sociale, de dificultăți istorice. Ceea ce-i face să fie atât de apropiați în abordarea Îndurării Divine este tocmai sensibilitatea umană, concretețea istorică și atenția față de demnitatea omului și de situația în care se află cei mai săraci.»

Referindu-se la caracteristica milostivirii de a depăși justiția, nu de a o elimina, postulatorul cauzei de canonizare a papei Ioan Paul al II-lea a spus că «nu există o contradicție dintre justiție și milostivire; a vorbi despre milostivire nu are legătură cu  bunăvoința excesivă dusă până la irațional, însă trebuie să ne amintim că Milostivirea Divină poartă cu sine obligația morală, religioasă a omului de a accepta acest mister și de a se converti la acest mister.»

RV/AM