Beatificare în Irlanda. Preotul iezuit Ioan Sullivan (1861-1933), un model de virtute

15 mai 2017. Ioan Sullivan (1861-1933) este numele unui nou fericit, ridicat la cinstea altarelor sâmbătă, 13 mai 2017, în Irlanda. Celebrarea euharistică cu ritul beatificării a avut loc în biserica "Sfântul Francisc Xaveriu", din Dublin și a fost prezidată de cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților.

Convertit de la anglicanism, părintele Sullivan a fost un exemplu de viață virtuoasă, dedicată îndeosebi exercitării votului sărăciei și al ascultării dar și convertirii la bine, după cum a explicat cardinalul Amato într-un interviu pentru Radio Vatican.
Card. Amato: «Părintele Sullivan a fost riguros în respectarea sărăciei. În cadrul procesului de beatificare, martorii au repetat deseori că era "un sărac între săraci", o persoană care "a întrupat spiritul de sărăcie". Chiar dacă aparținea unei familii cu bunăstare, odată cu dedicarea vieții lui Dumnezeu a devenit cu totul indiferent față de aspectele comode ale vieții, mulțumindu-se cu strictul necesar. Un martor, descriindu-i camera, a vorbit despre un scaun rigid, de lemn; un genuflexor, o carafă ciobită, câteva cărți, un vas pentru apă sfințită, crucifixul de care nu se separa niciodată, o masă de mici dimensiuni și un pat cu doar câteva pături, chiar dacă uneori temperaturile scădeau foarte mult. În trăirea votului sărăciei, părintele Sullivan dorea să-și imite fondatorul, sfântul Ignațiu de Loyola scriind în Exercițiile Spirituale: "Pentru a-l imita și a-i semăna cât mai mult Domnului nostru Isus Cristos doresc și aleg mai curând sărăcia cu Cristos cel sărac decât bogăția; să prefer mai curând jignirile, cu Cristos umplut de ofense, decât să aspir la onoruri;  să doresc să fiu mai curând considerat un stângaci nebun după Cristos, cel dintâi a fi considerat astfel, decât să fiu cinstit ca înțelept și prudent în lumea aceasta."»

Referindu-se la ascultare, cealaltă latură care îl caracteriza în mod deosebit, cardinalul Amato a spus despre noul fericit, preotul iezuit irlandez Ioan Sullivan:
Card. Amato: «Respectarea cu strictețe a votului sărăciei era unită cu o perfectă ascultare. Părintele Sullivan demonstra un deosebit respect față de superiori și împlinea cu spontaneitate și fidelitate orice i se cerea, repetând deseori: "Mă întreb ce ar spune și ce ar face acum în locul meu părintele provincial". Ascultarea sa era imediată, absolută și necondiționată, chiar și atunci când hotărârea finală nu corespundea cu decizia pe care o luase el, unul din martori afirmând: "Iubea foarte mult Societatea lui Isus, fiind un model de preot călugăr; în timpul Exercițiilor Spirituale, le indica novicilor importanța de a respecta cu strictețe normele. "»

«Spirtul de sărăcie și de ascultare l-au favorizat în exercitarea smereniei.», a spus prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, explicând că părintele Sullivan a intrat în noviciat când era deja matur, după o strălucită carieră de avocat și erudit. Colegii lui de noviciat, majoritatea cu vârste între 17 și 20 de ani, rămâneau impresionați de completa lipsă a oricărui sentiment de superioritate față de ei și de simplitatea cu care accepta chiar și cele mai umile munci din casă. Nu făcea nimic pentru a se pune în evidență ci, dimpotrivă, deseori nu se considera la înălțimea sarcinilor pe care le avea de îndeplinit, toți recunoscându-i sinceritatea și convingerea cu care îndemna la exercitarea virtuților.

RV/AM