Papa Francisc, la ”Sf. Marta”: milostivirea înseamnă împărtășire, compasiune și risc

RV 05 iun 2017. Faptele de milostivire să nu fie o simplă pomană pentru a-și descărca conștiința, ci o participare la suferința celorlalți, chiar cu propriul risc și lăsându-se deranjat: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de luni, 5 iunie 2017, în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta. Comentând lecturile biblice ale Sfintei Liturghii din ritul roman sau latin (Tob 1,3;2,1a-8; Mc 12,1-12), pontiful s-a referit mai întâi la un gest de caritate de care se vorbește în prima lectură, luată din cartea lui Tobia. Episodul este situat într-un timp în care evreii erau deportați în Asiria. Un om drept, care se numea Tobi, îi ajuta pe conaționalii săi săraci, chiar cu riscul vieții, și într-o zi ajunge să înmormânteze pe ascuns un evreu care fusese ucis pe nedrept. Tobi își exprimă tristețea în fața suferinței celorlalți și de aceea, a explicat papa la predică, a practica faptele de milostivire trupească și sufletească nu înseamnă doar a împărtăși bunurile proprii, dar și a da dovadă de compasiune:
Papa Francisc: «Să suferi cu cel care suferă. O faptă de milostenie nu înseamnă a face ceva pentru a-și ușura conștiința: o faptă bună pentru ca în acest fel sunt mai liniștit, mă eliberez de o apăsare. Nu. Înseamnă și a compătimi durerea celuilalt. Împărtășire și compasiune: acestea merg împreună. Este milostiv cel care știe să împărtășească și să compătimească problemele celorlalte persoane. Aici se prezintă întrebarea: ”Eu știu să împărtășesc? Sunt generos, generoasă? Și când văd că o persoană suferă, se află în dificultate, sufăr și eu? Știu să mă pun în pielea celuilalt, în situația de sfuerință?”».

Evreii care fuseseră deportați în Asiria nu aveau voie să-i înmormânteze pe conaționalii lor: puteau fi la rândul lor uciși. De aceea, gestul lui Tobi era riscant. A practica faptele de milostenie înseamnă nu doar a împărtăși și a compătimi, dar și a risca:
Papa Francisc: «De multe se riscă. Să ne gândim aici, la Roma. În plin război, câți au riscat, începând cu Pius al XII, pentru a-i adăposti pe evrei, ca să nu fie uciși, ca să nu fie deportați! Își riscau viața! Dar era o faptă de milostenie salvarea vieții acelor persoane. A risca».

În continuarea predicii sale de la Sf. Liturghie, papa Francisc a subliniat alte două aspecte. Cel care săvârșește o faptă de milostenie poate fi luat în râs de ceilalți, cum i s-a întâmplat lui Tobi, pentru că este considerat o persoană care face lucruri neobișnuite în loc să-și vadă de treabă. Dar, în cele din urmă, el este unul care se lasă deranjat:
Papa Francisc: «A practica faptele de milostenie deranjează. ”Dar - poate să spună unul - eu am un prieten, o prietenă care, fiind bolnav, bolnavă, aș vrea să-i fac o vizită, dar nu am chef, prefer să mă odihnesc sau să mă uit la televizor”. Vrea să rămână în liniște. A face faptele de milostenie înseamnă întotdeauna a suferi o incomoditate. Deranjează. Dar Domnul a îndurat incomoditatea pentru noi: a mers pe cruce. Ca să ne dea milostivirea sa».

Cel care e capabil să facă fapte de milostenie, a subliniat papa, o face pentru că ”știe că el a primit mai întâi milostivire, pentru că Domnul a fost cel care i-a dat lui milostivirea sa. Și dacă noi facem aceste lucruri, le facem pentru că Domnul a avut milă de noi. Să ne gândim la păcatele noastre, la greșelile noastre și la felul în care Domnul ne-a iertat: ne-a iertat totul, i-a fost milă de noi, iar noi ”facem la fel cu frații noștri”. ”Faptele de milostenie”, a încheiat papa Francisc, ”sunt cele care ne scot din egoism și ne fac să-l imităm mai îndeaproape pe Isus”.

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)