RV 09 iun 2017. În momentele cele mai urâte, de tristețe și suferință, chiar și în fața insultelor, să alegem calea rugăciunii, răbdării și speranței în Dumnezeu, fără a cădea în ademenirile vanității: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri, 9 iunie 2017, în capela Casei ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului. Comentând lecturile biblice ale celebrării euharistice (Tob 11,5-17; Mc 12,35-37), papa Francisc a acordat o atenție specială primei lecturi, luată din cartea lui Tobia. Este vorba, a afirmat, de povestea de viață cu totul normală a unui socru și a nurorii sale. Auzim, astfel, de Tobit, tatăl lui Tobia, care a devenit orb, și de Sara, soția lui Tobia, acuzată în trecut de moartea mai multor bărbați.
Pagina Scripturii, a explicat mai departe Sfântul Părinte, ne ajută să înțelegem
modul în care Domnul duce mai departe ”istoria și viața persoanelor, chiar și a noastră”.
Tobit și Sara au trecut prin momente urâte și momente frumoase, ca în viața fiecărui
om. Mai mult, Tobit era persecutat, luat în râs, insultat chiar de soția sa care,
a ținut să sublinieze papa, nu era o femeie rea, ea muncind pentru a ține casa pentru
că el era orb. La rândul său, Sara era insultată și avea mult de suferit. Atât unul,
cât și cealaltă, trecând prin momentele grele, se gândeau că ”ar fi mai bine să moară”.
Papa Francisc: «Am trecut cu toții prin momente urâte, grele, nu
atât de tari ca acestea, dar noi știm ce simte unul când trece prin momente de întuneric,
de durere, de dificultăți. Dar ea, Sara, se gândea: ”Dar dacă mă spânzur, nu-i voi
face să sufere pe părinții mei?”, după care începe să se roage. Iar Tobit spune: ”Aceasta
este viața mea, merg înainte așa cum e” și se roagă și iar se roagă. Aceasta este
atitudinea care ne salvează în momentele urâte: rugăciunea. Răbdarea, pentru că amândoi
sunt răbdători cu propria suferință. Și speranța ca Dumnezeu să ne asculte și să ne
facă să trecem de aceste momente urâte. În momentele de tristețe, puțină sau mare,
în momentele întunecoase: rugăciune, răbdare și speranță. Să nu uităm!».
Dar există și momente frumoase în viața lor, iar papa Francisc afirmă că nu este
vorba de obișnuitul final fericit al unui roman, de un ”happy end”:
Papa Francisc: «După încercare, Domnul se apropie de ei și îi salvează.
Acestea sunt momentele frumoase, autentice, nu acele momente cu o frumusețe trucată,
în care totul este artificial, cu focuri de artificii, dar nu frumusețea inimii. Și
ce fac amândoi în momentele cele mai frumoase? Îi mulțumesc lui Dumnezeu, își lărgesc
inima în rugăciunea de mulțumire».
Pontiful a îndemnat, în fine, să ne întrebăm dacă în diversele clipe ale vieții
suntem capabili să discernem ce se întâmplă în sufletul nostru, înțelegând că momentele
cele mai neplăcute sunt o cruce și e necesar „să ne rugăm, să avem răbdare și cel
puțin un pic de speranță”. Este necesar să evităm căderea în vanitate, pentru că Domnul
este întotdeauna alături de noi atunci când ne adresăm prin rugăciune și îi mulțumim
pentru bucuria pe care ne-a dăruit-o. Cu ajutorul discernământului, Sara a înțeles
că nu trebuie să-și pună capăt zilelor. La rândul său, Tobit și-a dat seama că trebuie
să aștepte, în rugăciune, în speranță, mântuirea Domnului. De aici, îndemnul papei
Francisc de a reciti cu atenție și încredere aceste pagini ale Sfintei Scripturi:
Papa Francisc: «În timp ce noi, în acest sfârșit de săptămână, citim
această Carte, să cerem harul de a ști să discernem ce se întâmplă în momentele urâte
din viața noastră și cum să mergem înainte, și ce se întâmplă în momentele frumoase
și să nu ne lăsăm înșelați de vanitate».
(rv – G. Aquilino – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |