Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Papa Francisc \ Predici la "Sf. Marta"

Cu toții suntem lut, slabi, păcătoși; numai Dumnezeu mântuiește: papa Francisc, la ”Sf. Marta”

Papa Francisc, la predica Sf. Liturghii în Casa Sf. Marta.

16/06/2017 14:00

RV 16 iun 2017. Să devenim conștienți că suntem slabi, vulnerabili și păcătoși: numai puterea lui Dumnezeu mântuiește și vindecă: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de vineri, 16 iunie 2017, în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta. Comentând lecturile biblice ale Sfintei Liturghii  (2 Cor 4,7-15; Mt 5,27-32), pontiful s-a oprit în mod particular asupra celei de-a doua Scrisori pe care Sfântul apostol Paul o trimite comunității din Corint. Nimeni dintre noi ”nu se poate mântui pe sine”, cu toții avem nevoie de ”puterea lui Dumnezeu” pentru a fi mântuiți: a spus Sfântul Părinte la predică, remarcând că Apostolul neamurilor vorbește de misterul lui Cristos și spune că ”noi avem o comoară în vase de lut”. De aici, îndemnul papei ca toți cei care cred să devină conștienți că sunt, întocmai, ”lut, slabi, păcătoși”. Fără puterea lui Dumnezeu nu putem merge înainte. Comoara lui Cristos, noi o avem ”în fragilitatea noastră, căci noi suntem lut”, iar ceea ce mântuiește, vindecă și ne pune în picioare este puterea lui Dumnezeu, forța lui Dumnezeu. Aceasta este, în cele din urmă, ”realitatea vulnerabilității noastre”:
Papa Francisc: «Noi toți suntem vulnerabili, fragili, slabi și avem nevoie să fim vindecați. El spune: suntem apăsați de necazuri din toate părțile, suntem în cumpănă, suntem persecutați, loviți ca manifestare a slăbiciunii noastre, a slăbiciunii lui Paul, manifestare a lutului. Aceasta este vulnerabilitatea noastră. Unul din cele mai grele lucruri în viață este să recunoaștem vulnerabilitatea noastră. Uneori, încercăm să ascundem vulnerabilitatea, ca să nu se vadă; sau să o falsificăm, ca să nu se vadă; sau să o disimulăm. Același apostol Paul, la începutul acestui capitol, spune: …când am căzut în disimulări rușinoase… Disimulările sunt rușinoase, întotdeauna, sunt ipocrite».

În afară de ipocrizia față de ceilalți, a continuat Sfântul Părinte, există și ipocrizia față de noi înșine, atunci când credem ”că suntem altceva”, închipuindu-ne că ”nu avem nevoie de vindecare, de sprijin”. Când, cu alte cuvinte, spunem: ”eu nu sunt de lut”, am ”comoara mea”.
Papa Francisc: «Aceasta este calea către vanitate, mândrie, autoreferențialitatea celor care, nesimțindu-se de lut, caută mântuirea, plinătatea de la ei înșiși. Dar puterea lui Dumnezeu este cea care ne mântuiește, pentru că Paul recunoaște vulnerabilitatea noastră: ”Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi”. Nu striviți, pentru că puterea lui Dumnezeu ne salvează. ”Suntem în cumpănă”, recunoaște el, ”dar nu disperați”. Este ceva la Dumnezeu care ne dă speranță. ”Suntem persecutați, dar nu abandonați; doborâți, dar nu uciși”. Există întotdeauna această legătură între lut și putere, între lut și comoară. Noi avem o comoară în vase de lut. Dar ispita este întotdeauna aceeași: să acoperim, să disimulăm, să nu credem că suntem de lut. Este o ipocrizie față de noi înșine».

Apostolul Paul, a reluat Sfântul Părinte, prin acest mod ”de a gândi, a raționa, a predica Cuvântul lui Dumnezeu”, ne conduce într-un fel la un veritabil dialog între ”comoară și lut”. Un dialog pe care trebuie să-l facem în continuu ”pentru a fi cinstiți”. Pontiful a făcut exemplul mărturisirii păcatelor când, a remarcat, ”spunem păcatele ca și cum ar fi o listă de prețuri la piață”, gândindu-ne să ”văruim un pic lutul” pentru a fi mai tari. În schimb, trebuie să acceptăm slăbiciunea și vulnerabilitatea, chiar dacă este greu. Aici, intră în joc rușinea:
Papa Francisc: «Rușinea este cea care lărgește inima ca să intre puterea lui Dumnezeu, forța lui Dumnezeu. Rușinea că suntem de lut, nu un vas de argint sau de aur. Suntem de lut. Dacă ajungem la acest punct, vom fi fericiți. Vom fi foarte fericiți. Dialogul dintre puterea lui Dumnezeu și lut: să ne gândim la spălarea picioarelor, când Isus se apropie de Petru iar acesta spune: ”Nu, mie nu, Doamne, te rog! Ce faci?”. Petru nu a înțeles că era de lut, că avea nevoie de puterea Domnului ca să fie mântuit».

Este o chestiune de ”generozitate” recunoașterea faptului că suntem ”vulnerabili, fragili, slabi, păcătoși”. Numai dacă acceptăm că suntem lut, a încheiat papa Francisc, ”puterea extraordinară a lui Dumnezeu va veni la noi și ne va da plinătatea, mântuirea, fericirea, bucuria de a fi mântuiți”, primind în acest fel ceea ce Sfântul Paul numește ”comoara” lui Cristos.

(rv – G. Aquilino – A. Dancă)

16/06/2017 14:00