Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Papa Francisc \ Călătorii apostolice

Papa Francisc, în vizită la mormintele preoților italieni Primo Mazzolari și Lorenzo Milani

Papa Frnancisc la mormântului pr. Lorenzo Milani marți, 20 iunie 2017. - ANSA

20/06/2017 11:05

RV 20 iun 2017. Marți, 20 iunie 2017, papa Francisc a efectuat o vizită privată la Bozzolo și Barbiana, în Italia, unde a adus un omagiu la mormintele preoților Primo Mazzolari, respectiv, Lorenzo Milani.

Vizita la Bozzolo (Cremona)
Papa a plecat cu elicopterul din Cetatea Vaticanului la ora 7.30 pentru a ajunge în jurul orei 9.00 mai întâi la Bozzolo, localitate situată în dieceza de Cremona și în provincia Mantova, din nordul Italiei. La câteva minute după aterizare, Sfântul Părinte s-a rugat în tăcere la mormântul preotului Primo Mazzolari (1890-1959). Succesiv, papa a mers cu automobilul la biserica în care acest preot a fost paroh, dedicată Sfântului Petru. Aici papa a ținut un discurs despre semnificația vizitei și mesajul preotului ”incomod” Primo Mazzolari.
Papa Francisc: «Sunt pelerin aici, la Bozzolo, și apoi la Barbiana, pe urmele a doi parohi care au lăsat o amprentă luminoasă, chiar dacă ”incomodă”, în slujirea lor adusă Domnului și poporului lui Dumnezeu. Am spus de mai multe ori că parohii sunt forța Bisericii în Italia și o mai spun odată. Când sunt fețele unui cler non clerical, cum era acest om, ei dau viață unui adevărat ”magisteriu al parohilor”, care face atât de mult bine tuturor. Pr. Primo Mazzolari a fost definit ”parohul Italiei” iar Sf. Ioan al XXIII-lea l-a salutat drept ”trâmbița Duhului Sfânt din sudul câmpiei padane”. Cred că personalitatea sacerdotală a pr. Primo nu este o excepție izolată, ci un rod splendid al comunităților voastre, cu toate că nu a fost întotdeauna înțeles și apreciat. După cum spunea Fericitul Paul al VI-lea: el ”mergea înainte cu un pas prea lung și deseori noi nu ne puteam ține după el. În acest fel a suferit el și am suferit și noi. Acesta este destinul profeților” (Salut adresat pelerinilor din Bozzolo și Cicognara, 1 mai 1970)».

În continuarea discursului său, Sfântul Părinte a vorbit pe larg despre trei simboluri din peisajul care îi umpleau ochii și inima regretatului preot: fluviul Po, așa numita ”cascina”, un ansamblu de locuințe la țară în care trăiesc mai multe familii, și câmpia. La final, papa Francisc a îndemnat credincioșii și episcopii să fie ”mândri” că au dat naștere unor ”astfel de preoți” și să devină la rândul lor ”astfel de preoți și creștini”, chiar dacă aceasta presupune luptă cu sine însuși, spunând pe nume ispitelor care îi amenință și lăsându-se vindecați de blândețea lui Dumnezeu.
Papa Francisc: «Dacă ar trebui să recunoașteți că nu ați primit lecția pr. Mazzolari, vă invit astăzi să o transformați în tezaur. Domnul, care a trezit mereu în sfânta maică Biserică păstori și profeți după inima sa, să ne ajute astăzi să nu-i mai ignorăm. Pentru că ei au văzut departe și urmarea lor ne-ar fi scutit de suferințe și umiliri. De multe ori am spus că păstorul trebuie să fie capabil să se pună înaintea poporului pentru a-i arăta drumul, în mijloc ca semn de apropiere sau în spate pentru a-l încuraja pe cel rămas în urmă (cf. exort. apost. Evangelii gaudium, 31). Iar pr. Primo scria: ”Unde văd că poporul alunecă spre coborâri periculoase, mă pun în spate; unde trebuie să urc, mă pun înainte. Mulți nu înțeleg că aceeași caritate mă mișcă într-unul și în celălalt caz și că nimeni nu o poate face mai bine ca un preot”».

Vizita la Barbiana (Florența)
După discursul din biserica ”Sf. Petru” de la Bozzolo, papa Francisc mers în sacristie unde se păstrează câteva amintiri și scrieri ale pr. Primo Mazzolari. Pontiful a mai petrecut câteva minute în mijlocul credincioșilor, după care a plecat cu elicopterul spre localitatea Barbiana, situată în dieceza și provincia de Florența. La câteva minute după sosire, în jurul orei 11.15, pontiful a mers la cimitir pentru a se ruga în privat la mormântul pr. Lorenzo Milani (1923-1967). Succesiv, a mers în biserică pentru un moment de rugăciune și a vizitat casa parohială și școala în care pr. Milani și-a desfășurat apostolatul sacerdotal și educativ prin metode pastorale care i-au adus mari amărăciuni și încercări.

În discursul său, prezentat pe terenul de lângă biserica din Barbiana, pontiful a precizat că a venit ca să onoreze memoria ”unui preot care a mărturisit cum, dăruindu-se pe sine lui Cristos, unul îi întâlnește pe frați în necesitățile lor și, ca să fie apărată și promovată demnitatea lor de persoane, îi slujește cu aceeași dăruire de sine pe care Cristos a arătat-o până pe cruce”. Remarcând că printre cei prezenți se află mai mulți elevei ai pr. Lorenzo Milani, papa i-a numit ”martori ai modului în care un preot a trăit misiunea sa” și ”martori ai pasiunii sale educative”.
Papa Francisc: «Școala, pentru pr. Lorenzo, nu era un lucru diferit față de misiunea sa de preot, ci modul concret prin își desfășura acea misiune, dându-i un fundament trainic și capabil să înalțe până la cer. Și când hotărârea episcopului l-a condus de la Calenzano aici, printre copiii din Barbiana, a înțeles imediat că dacă Domnul a permis acea despărțire era pentru a-i da alți fii pe care să-i crească și să-i iubească. A reda celor săraci cuvântul, pentru că fără cuvânt nu există demnitate și, prin urmare, nici libertate și dreptate: aceasta este învățătura pr. Milani».

Papa și-a exprimat gratitudinea și față de toți educatorii care sunt în serviciul noilor generații, în special al celor care se află în situații problematice, remarcând că educația este ”o misiune de iubire, pentru că nu se poate educa fără iubire și fără conștiința că ceea ce se dăruiește este doar un drept care se recunoaște, cel de a învăța”. În același timp, papa Francisc a subliniat că la rădăcina întregii activități a pr. Lorenzo Milani se află dimensiunea sacerdotală: ”totul se naște din faptul de a fi preot. Dar, la rândul său, faptul de a fi preot are o rădăcină și mai adâncă: credința sa. O credință totalizantă, care devine o dăruire de sine completă pentru Domnul și care în slujirea sacerdotală găsește forma deplină și împlinită pentru tânărul convertit”. ”Fără această sete de Absolut se poate fi buni funcționari ai sacrului, dar nu se poate fi preoți, preoți adevărați, capabili să devină slujitori ai lui Cristos în frați”. În fine, o subliniere care explică semnificația vizitei efectuată astăzi la mormântul pr. Lorenzo Milani:
Papa Francisc: «Înainte de a încheia, nu pot să trec sub tăcere faptul că gestul pe care l-am făcut astăzi vrea să fie un răspuns la cererea pe care pr. Lorenzo a făcut-o de mai multe ori episcopului său și anume să fie recunoscut și înțeles în fidelitatea sa față de Evanghelie și în rectitudinea activității sale pastorale. De la cardinalul Silvano Piovanelli (…) încoace, arhiepiscopii de Florența au acordat cu diferite ocazii această recunoaștere pr. Lorenzo. Astăzi o face episcopul Romei. Aceasta nu șterge amărăciunile care au însoțit viața pr. Milani – nu este vorba de a șterge istoria sau de negarea ei, ci de a-i înțelege circumstanțele și umanitatea în joc – dar spune că Biserica recunoaște în această viață un mod exemplar de a sluji Evanghelia, pe cei săraci și Biserica însăși».

După discursul său, papa a salutat vreme de câteva minute preoții și credincioșii prezenți după care a revenit cu elicopterul în Cetatea Vaticanului în jurul orei 13.15 minute.

(rv – A. Dancă)

20/06/2017 11:05