Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Papa Francisc \ Audiențe

Prieteni ai Domnului, prieteni ai preotului: papa Francisc, membrilor Clubului Serra International

Papa Francisc, la audiența cu participanții la convenția Clubului Serra International. - AFP

23/06/2017 13:42

RV 23 iun 2017. Sfântul Părinte a primit vineri în Aula Paul al VI-lea un grup de aproximativ 600 de participanți la cea de-a 75-a Convenție a asociației ”Serra International”. Este vorba de o asociație de laici care sprijină vocațiile la preoție și la viața consacrată. Convenția internațională este în desfășurare la Roma între 22-25 iunie a.c. și are ca temă ”Siempre adelante! Curajul vocației”.

”Cu bucuria Evangheliei și îndrăzneala tipică a misiunii creștine”, a remarcat papa în discursul său, ”voi v-ați adunat ca să redescoperiți, la școala Învățătorului, sensul oricărei vocații creștine: a-și da viața în dar, «ungându-i» pe frați cu blândețea și milostivirea lui Dumnezeu”. Pontiful i-a mulțumit președintelui asociației, dr. Dante Vannini, și a preluat din salutul acestuia o expresie care, a subliniat, este ”centrală în experiența credinței: a fi prieteni”. A fi prieteni ai preoților, sprijinind vocația lor și însoțind slujirea lor este, în fond, finalitatea acestei asociații și a membrilor ei: ”să fie un prieten special pe care Domnul l-a pus lângă unii seminariști și preoți”. În vremurile noastre, a continuat Sfântul Părinte, cuvântul ”prieten” a devenit un pic uzat. ”Locuind în spațiile vieții urbane, intrăm zi de zi în contact cu persoane diferite pe care deseori le definim prieteni, dar este un mod de a spune. Astfel, în orizontul comunicării virtuale, cuvântul prieten este unul din cele mai folosite. Cu toate acestea, știm că o cunoaștere superficială nu este îndeajuns pentru a activa acea experiență de întâlnire și proximitate la care face referință cuvântul prieten. Apoi, când cel care îl folosește este Isus, el arată un adevăr incomod: există adevărată prietenie numai când întâlnirea mă implică în viața celuilalt până la dăruirea de sine. Într-adevăr, Isus spune discipolilor săi: «Nu vă mai numesc servitori […], dar v-am numit prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi l-am făcut cunoscute» (In 15,15). În acest fel, el instaurează un raport nou între om și Dumnezeu, care depășește legea și se întemeiază pe o iubire plină de încredere. În același timp, Isus eliberează prietenia de sentimentalism și ne-o încredințează ca pe o angajare cotidiană, care cuprinde viața: «Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: să-și dea viața pentru prietenii săi» (In 15,13)”.

”Așadar, există prietenie numai dacă întâlnirea nu rămâne exterioară sau formală, ci devine împărtășire a destinului celuilalt, implicare care conduce până la a se dărui pentru celălalt. Ne prinde bine să ne gândim la ceea ce face un prieten: se alătură cu discreție și blândețe la drumul meu; mă ascultă în profunzime și știe să meargă dincolo de cuvinte; este milostiv cu defectele, este liber de prejudecăți, știe să împărtășească parcursul meu făcându-mă să simt bucuria de a nu fi singur; nu-mi dă dreptate întotdeauna dar, tocmai pentru că vrea binele meu, îmi spune cu sinceritate ceea ce nu acceptă; este gata să mă ajute ca să mă ridic atunci când cad. Această prietenie voi încercați să o dăruiți și preoților. Clubul Serra este un loc în care crește această frumoasă vocație: să fiți laici prieteni ai preoților. Prieteni care știu să-i însoțească și să-i sprijine cu simțul credinței, prin fidelitatea rugăciunii și efortul apostolic; prieteni care împărtășesc uimirea chemării, curajul alegerii definitive, bucuriile și oboselile slujirii; prieteni care știu să stea aproape de preoți, care știu să vadă cu compasiune și blândețe elanurile lor generoase, împreună cu slăbiciunile lor umane. Cu aceste atitudini, voi puteți fi pentru preoți asemenea casei din Betania, în care Isus încredința Martei și Mariei ostenelile sale și, grație grijii lor, putea să se odihnească și să se hrănească”.

Referindu-se mai departe la tema Convenției, ”Siempre adelante!” – ”Mereu înainte!”, papa a subliniat că aceasta aduce în atenție un cuvânt cheie al vocației creștine. ”Viața discipolului misionar”, a afirmat, ”este marcată de ritmul care îi este întipărit de chemarea sa, vocea Domnului îl îndeamnă să abandoneze solul propriilor siguranțe și să înceapă «sfânta călătorie» către țara făgăduită a întâlnirii cu El și cu frații. Vocația este îndemnul de a ieși din sine pentru a începe să trăiești sărbătoarea întâlnirii cu Domnul și să parcurgi drumurile pe care El ne trimite”. Dar, a remarcat mai departe papa Francisc, ”nu poate să meargă înainte cel care nu se pune pe sine în discuție. Nu înaintează spre țel cel care se teme să-și piardă viața după Evanghelie” (cf. Mt 16, 25-26). Nicio navă nu ar brăzda apele dacă s-ar teme să renunțe la siguranța portului. În același fel, nici un creștin nu poate să intre în experiența transformatoare a iubirii lui Dumnezeu dacă nu este dispus să se pună în discuție pe sine însuși, ci rămâne legat de propriile proiecte și cuceriri consolidate. Chiar și structurile pastorale pot cădea în această ispită de a se conserva pe sine în loc să se adapteze la slujirea Evangheliei”, a mai spus papa Francisc.

”Mi-e teamă de creștinii care nu înaintează pe cale și se retrag în cuibul lor. Este mai bine să înaintezi șchiopătând, uneori căzând, dar având mereu încredere în milostivirea lui Dumnezeu, decât să fii creștin de muzeu, care se teme de schimbări și care, primind o carismă sau o vocație, în loc să se pună în slujirea eternei noutăți a Evangheliei, se apără pe sine și rolurile proprii. (…) Cât de trist este să vezi că, uneori, tocmai noi, oamenii Bisericii, nu știm să cedăm locul nostru, nu reușim să ne desprindem de îndatoririle noastre cu seninătate și ne este greu să lăsăm în mâinile altora operele pe care Domnul ni le-a încredințat!”. Și voi, așadar, «Siempre adelante!». Cu curaj, creativitate și îndrăzneală. Fără teama de a reînnoi structurile voastre și fără a permite ca parcursul important pe care l-ați făcut să-și piardă elanul noutății. (…) Biserica și vocațiile sacerdotale au nevoie de voi”, a încheiat papa Francisc, invocând asupra participanților mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, ”maica Bisericii și a preoților”.

(rv - A. Dancă)

23/06/2017 13:42