Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Papa Francisc \ Celebrări pontificale

Ss. Petru și Pavel cu papa Francisc. ”Cristos ne adresează întrebarea vieții: Cine sunt eu pentru tine?”

Joi, 29 iunie 2017, papa Francisc a prezidat Sf. Liturghie a solemnității Ss. Petru și Pavel. - ANSA

29/06/2017 13:42

RV 29 iun 2017. Mărturisirea credinței, persecuția și rugăciunea au fost în centrul predicii pe care papa Francisc a prezentat-o la Sfânta Liturghie prezidată în Piața Sfântul Petru joi, 29 iunie 2017, solemnitatea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. La celebrarea euharistică au luat parte și noii mitropoliți care au primit din mâinile Succesorului lui Petru pallium-ul sacru, semn al comuniunii cu Scaunul Apostolic al Romei, și noii cardinali care au fost creați la consistoriul din ziua precedentă. Pontiful a salutat, de asemenea, prezența unei delegații ortodoxe a Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol. Redăm mai departe ample pasaje din predica Sfântului Părinte:
Papa Francisc: «Liturgia de astăzi ne oferă trei cuvinte esențiale pentru viața apostolului: mărturisirea, persecuția și rugăciunea. Mărturisirea este cea a lui Petru în Evanghelie când întrebarea Domnului din generală devine particulară. Într-adevăr, Isus mai întâi întreabă: ”Cine spun oamenii că este Fiul omului?” (Mt 16,13). Din acest ”sondaj” reiese din mai multe părți că poporul îl consideră pe Isus un profet. Și atunci Învățătorul pune discipolilor întrebarea cu adevărat decisivă: ”Dar voi, cine spuneți că sunt eu?” (v. 15). În acest moment răspunde numai Petru: ”Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (v. 16). Iată mărturisirea: a-l recunoaște în Isus pe Mesia cel așteptat, pe Dumnezeul cel viu, pe Domnul propriei vieți.

Această întrebare vitală Isus ne-o adresează astăzi nouă, nouă tuturor, în special nouă, păstorilor. Este întrebarea decisivă în fața căreia n-au valoare răspunsurile de circumstanță, pentru că este în joc viața și întrebarea vieții cere un răspuns de viață. Pentru că la puțin folosește cunoașterea articolelor de credință dacă nu se mărturisește că Isus este Domnul propriei vieți. Astăzi, El ne privește în ochi și întreabă: ”Cine sunt eu pentru tine?”. Ca și cum ar spune: ”Sunt încă eu Domnul vieții tale, direcția inimii tale, rațiunea speranței tale, încrederea ta de neclintit?”. Împreună cu Sfântul Petru, să reînnoim și noi astăzi alegerea vieții ca discipoli și apostoli, să trecem din nou de la prima la cea de-a doua întrebare a lui Isus pentru a fi ”ai săi” nu doar cu vorba, ci cu faptele și cu viața.

Să ne întrebăm dacă suntem creștini de salon, care discută despre cum merg lucrurile în Biserică și în lume, sau apostoli pe cale, care îl mărturisesc pe Isus prin viața lor pentru îl au pe El în inimă. Cine îl mărturisește pe Isus știe că nu este ținut doar să-și dea cu părerea, ci să-și dea viața; știe că nu poate să creadă în mod căldicel, dar e chemat să ”ardă” din iubire; știe că în viață nu poate să ”plutească” sau să se acomodeze în bunăstare, ci trebuie să riște înaintarea în larg, relansând zi de zi dăruirea de sine. Cine îl mărturisește pe Isus face ca Petru și Paul: îl urmează până la sfârșit; nu până la un anumit punct, ci până la capăt, și îl urmează pe calea sa, nu pe căile noastre. Viața sa este calea vieții noi, a bucuriei și a învierii, calea care trece și prin cruce și persecuții».

Vorbind întocmai despre persecuție, al doilea cuvânt cheie evidențiat la predică, Sfântul Părinte a spus că ”nu doar Petru și Pavel și-au dat sângele pentru Cristos, dar întreaga comunitate la începuturi a fost persecutată, după cum ne-a amintit cartea Faptele Apostolilor (cf. 12,1). Și astăzi, în diferite părți ale lumii, uneori într-un climat de tăcere – nu rareori, o tăcere complice – foarte mulți creștini sunt marginalizați, calomniați, discriminați, obiect de violențe chiar mortale, deseori fără efortul datorat din partea celor care ar putea să facă în așa fel încât să fie respectate drepturile lor sacrosancte”.
Papa Francisc: «Fără cruce nu există Cristos, dar fără cruce nu există nici creștinul. Într-adevăr, ”este propriu virtuții creștine nu doar să facă binele, dar și să știe să suporte răul” (Augustin, Disc. 46, 13) asemenea lui Isus. A suporta răul nu înseamnă doar a avea răbdare și a merge înainte cu resemnare; a suporta înseamnă a-l imita pe Isus: înseamnă a-și duce povara, a o duce pe umeri pentru El și pentru ceilalți. Înseamnă a accepta crucea, mergând înainte cu încredere pentru că nu suntem singuri: Domnul răstignit și înviat este cu noi. În acest fel, împreună cu Sf. Paul putem spune că ”suntem apăsați de necazuri din toate părțile, dar nu striviți; suntem în cumpănă, dar nu disperați; persecutați, dar nu abandonați” (2 Cor 4,8-9). A suporta înseamnă a ști să învingi cu Isus în felul lui Isus, nu în felul lumii».

În fine, al treilea cuvânt cheie, rugăciunea. ”Viața apostolului”, a remarcat papa Francisc la predică, ”se scurge zi de zi în rugăciune. Rugăciunea este apa indispensabilă care nutrește speranța și face să crească încrederea. Rugăciunea ne face să ne simțim iubiți și ne permite să iubim. Ne face să mergem înainte în momentele întunecoase pentru că aprinde lumina lui Dumnezeu. În Biserică, rugăciunea este cea care ne susține pe toți și ne face să depășim încercările. O vedem încă o dată în prima lectură: «În timp ce Petru era păzit în închisoare, se făceau neîncetat rugăciuni de către Biserică pentru el la Dumnezeu» (Fap 12,5).
Papa Francisc: «O Biserică care se roagă este păzită de Domnul și merge pe cale fiind însoțită de El. A se ruga înseamnă a-i încredința drumul, ca să aibă grijă. Rugăciunea este forța care ne unește și sprijină, remediul împotriva izolării și a autosuficienței care conduc la moartea spirituală. Pentru că Duhul vieții nu suflă dacă nu se fac rugăciuni și fără rugăciune nu se deschid închisorile interioare care ne țin prizonieri. (…) Cât de urgent este să avem în Biserică învățători de rugăciune, dar mai înainte de toate, să fim bărbați și femei de rugăciune, care trăiesc rugăciunea!».

”Sfinții apostoli”, a încheiat Sfântul Părinte, ”să ne dobândească o inimă ca a lor, obosită și pacificată de rugăciune: obosită pentru că cere, bate și mijlocește, încărcată cu atâtea persoane și situații de încredințat; dar în același timp pacificată, pentru că Duhul aduce consolare și tărie când se fac rugăciuni”.

La finalul predicii sale din solemnitatea Sfinților Petru și Pavel papa Francisc a menționat prezența noilor cardinali, a noilor mitropoliți care în această zi au primit pallium-ul sacru, semn al comuniunii cu Scaunul Apostolic al Romei, precum și asistența delegației ortodoxe trimise la Roma cu această ocazie de patriarhul ecumenic Bartolomeu în semn de comuniune apostolică.

Prezența delegației de la Constantinopol a fost salutată în mod special de Sfântul Părinte și la rugăciunea ”Angelus”, recitată după Sfânta Liturghie de la fereastra apartamentului pontifical împreună cu romanii și pelerinii prezenți în Piața Sfântul Petru:
Papa Francisc: «În aceeași celebrare am primit cu afecțiune membrii delegației care a venit la Roma în numele patriarhului ecumenic, preaiubitul frate Bartolomeu. Și această prezență este semn al legăturilor fraterne dintre Bisericile noastre».

În alocuțiunea de la rugăciunea ”Angelus”, pontiful a vorbit din nou despre exemplul de credință și curaj al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și a invocat mijlocirea Fecioarei Maria, regina apostolilor, ca să dobândească pentru orașul Roma ”bunăstare spirituală și materială”. ”Bunătatea și harul Domnului”, a mai spus pontiful, ”să sprijine întregul popor roman, ca să trăiască în fraternitate și armonie, făcând să strălucească credința creștină, mărturisită cu ardoare neînfricată de sfinții apostoli Petru și Paul”, patronii cerești ai Cetății Eterne.

Primiți la final și Binecuvântarea apostolică invocată de papa Francisc.

Aici, emisiunea zilei:

(rv - A. Dancă)

29/06/2017 13:42