RV 3 august 2017. Știrile zilei la Radio Vatican, difuzate în emisiunea radiofonică sau publicate pe pagina web:
Maica Domnului este certitudinea în mijlocul nesiguranței și a precarității:
scrie papa Francisc în scrisoarea adresată tinerilor brazilieni cu ocazia încheierii
proiectului intitulat "Itinerariu 300"
Papa Francisc a trimis o scrisoare tinerilor brazilieni cu ocazia încheierii proiectului
intitulat "Itinerariu 300" care s-a încheiat în data de 29 iulie, printr-o celebrare
solemnă la Sanctuarul Național de la Aparecida, inițiativa marcând trei secole de
la găsirea imaginii Fecioarei Maria de la Aparecida, în râul Paraiba do Sul. În Scrisoare,
papa Francisc scrie că Maica Domnului este un semn de speranță și cunoaște provocările
care-i așteaptă pe tineri, pontul încurajând tinerele generații să continue trăirea
spiritului misionar.
"Dragi prieteni, în mijlocul incertitudinilor și al nesiguranțelor de fiecare zi,
în mijlocul precarității pe care situațiile de nedreptate le creează în jurul vostru,
aveți o certitudine. Maria este un semn de speranță care vă va stimula cu mare impuls
misionar. Ea cunoaște problemele cu care vă confruntați. Cu atenția și grija sa maternă
vă fa face să înțelegeți că nu sunteți singuri", scrie papa Francisc în scrisoarea
adresată tinerilor brazilieni participanți la proiectul "Itinerariu 300".
În mesaj, Sfântul Părinte a amintit istoria pescarilor săraci care, după un pescuit
nerodnic în râul Paraiba do Sul, au aruncat, încă o dată, mrejele și, spre surprinderea
lor, au găsit o statuie frântă a Maicii Domnului, acoperită de noroi. Au găsit mai
întâi corpul și, imediat după aceea capul. "Cum am spus episcopilor brazilieni în
2013, acest fapt conține un simbolism foarte semnificativ: un trup divizată din cauza
sclaviei, care revine la unitate, asemenea inimilor acelor pescari, precum Brazilia
colonială, divizată din cauza sclaviei, care-și află unitate credinței inspirată de
acea imagine neagră a Maicii Domnului.
Papa Francisc i-a îndemnat apoi pe tineri să îngăduie ca inimile să le fie transformate
de întâlnirea cu Maica Domnului de la Aparecida. "Fie ca Maica Domnului să transforme
"rețelele vieții voastre" – rețele de prieteni, rețele sociale, materiale și virtuale
– realități ce sunt deseori divizate, în ceva cu mult mai semnificativ, într-o comunitate
misionară în ieșire, care să fie lumină și ferment al unei societăți mai juste și
mai fraterne.
Caritatea în aforisme. Restaurarea instituțiilor prin sfințenie și nu a
sfințeniei prin instituții
„Este posibil să restaurăm instituţiile umane prin sfinţenie, nu să restaurăm sfinţenia
prin instituţii": acest aforism aparține unui mare sfânt, care a marcat secolul al
XV-lea prin modul său de a trăi credinţa şi sfinţeia, un mod care nu a însemnat închiderea
în sine, cufundarea în gânduri apăsătoare, ruperea de viaţă şi de oameni, ci pacea
şi bucuria în Duhul Sfânt, pacea şi bucuria împărtășite cu și celor din jur. Sfântul
care este amintit și după cinci secole pentru modul în care și-a dedicat existența
celor din urmă, mai ales copiilor sărmani ai Romei, de a căror educație nu avea cine
să se îngrijească, avea vorba lui, rămasă de asemenea vie în memoria romanilor, chiar
și după trecerea a cinci secole. Filip Neri spunea obișnuia să spună, inspirându-se
din Cartea Ecleziastului (Qohelet) "state buoni se potete tutto il resto è vanità"
(fiți buni pe cât se poate, restul nu-i decât deșertăciune).
"Preotul ambulant" după cum îl numește pe Sfântul Filip Neri autorul volumului "Chiese
di Roma", Maurizio Canforini, avea o deosebită capacitate de evaluare a persoanelor,
folosind ca metru de măsură smerenia, sfântul fondator al Congregației "Oratoriului
Iubirii Divine" considerând umilința ca fiind trăsătura esențială a unui sfânt.
Sunt numeroase aforismele legate de sfântul Filip Neri dar și anecdotele legate de
figura pitorească a acestui sfânt care repeta adesea că, „dacă vrem să ne dăruim cu
totul slujirii aproapelui nostru nu trebuie să mai păstrăm pentru noi înşine nici
timpul, nici spaţiul". De altfel, Filip Neri îi aduna în jurul său pe copiii neastâmpăraţi
din mahalalele Romei şi le făcea educaţie prin jocuri şi distracţii. Celor care se
plângeau de gălăgia făcută de copii le răspundea: „Dacă nu fac fapte rele, eu nu m-aş
supăra, chiar dacă ar încerca să taie lemne pe capul meu". Din viețile sfinților aflăm
că, pentru a veni în ajutorul celor mai lipsiţi, nu se sfia să cerşească chiar pe
stradă. Într-una din zile, un oarecare, supărat de insistenţa sfântului, îi trase
o palmă. „Aceasta este pentru mine", răspunse Filip surâzând; „acum dă-mi câţiva bani
pentru copiii mei". Trăind în plină epocă a reformei şi a contrareformei, el şi-a
exprimat punctul de vedere într-o formă foarte grăitoare, spunând: „E posibil să restaurăm
instituţiile umane prin sfinţenie, nu să restaurăm sfinţenia prin instituţii".
Printre anecdotele rămase în memoria colectivă se numără o istorisire despre umilință.
Se povestește că în acea vreme exista o călugăriță despre care vorbea peste tot, spunându-se
că ar trăi experiențe mistice de extaz și revelații. Papa din acea vreme, care avea
mare încredere în capacitatea Sfântului Filip Neri de a pătrunde în sufletul uman
și de a citi înlăuntrul acestuia ca într-o carte, l-a trimis pe Pippo cel Bun, cum
obișnuia să-i spună Pontiful, la călugărița cu pricina, pentru o vizită în incognito
și fără să dea de bănuit că ar face o evaluare a situației. În drum spre mănăstire
o ploaie torențială, din cele care par să arate mânia cerului, a făcut ca drumul să
devină într-atât de plin de noroi, încât bietul Filip Neri, până la mănăstire s-a
umplut de noroi până la genunchi. Ajungând la mănăstire, Sfântul întrebă imediat de
călugărița faimoasă. Când aceasta sosi, sfântul i-a cerut să-l ajute să-și scoată
cizmele pline de noroi, la care călugărița s-a umflat în pene, și-a ridicat bărbia
fără să schițeze un gest de ajutorare a bătrânului Filip și, plină de indignare, i-a
întors spatele. Filip Neri nu a mai avut nevoie de alte informații, i-a fost suficient
și, luându-și pe spinare pelerina ponosită s-a dus la Papa și i-a spus că, în opinia
lui, o persoană atât de încrezută nu putea fi o sfântă.
Tinerii catolici dau mărturie despre trăirea armoniei la Ziua Tineretului
Asiatic, cu desfășurare în Indonezia
A luat startul, în mod oficial, cea de-a șaptea ediție a Zilei Tineretului Asiatic,
cu desfășurare în orașul indonezian Yogyakarta, cu o temă dedicată mărturisirii Evangheliei
în contextul asiatic multicultural și multireligios. La evenimentul cu desfășurare
între 2 și 6 august participă aproximativ trei mii de tineri, din 21 de țări ale regiunii
care au venit la evenimentul din Indonezia, țara cu cel mai mare număr de musulmani
din lume, în care catolicii sunt mai puțin de 3% dintr-o populație de 250 de milioane
de locuitori.
"Dorim să le arătăm tinerilor din Asia și din lume că Indonezia este o țară sigură
și că amenințarea radicalismului poate fi învinsă prin dialog", a spus la ceremonia
de deschidere președintele Conferinței Episcopale din Indonezia, mons. Ignatius Suharyo,
referindu-se la exemplul de unitate în diversitate pe care-l propune adunarea tinerilor
catolici din continentul asiatic.
Sfânta Liturghie de inaugurare a Zilei Tineretului Asiatic a fost prezidată de cardinalul
Patrick D'Rosario, arhiepiscop de Dacca, în Bangladesh și președinte al Comisiei pentru
tineri din cadrul Federației Conferințelor Episcopale din Asia, organizator și promotor
al evenimentului.
"Tinerii care doresc să dea mărturie despre autentica trăire a valorilor Evangheliei
în contextul propriei culturi reprezintă aspectul cel mai important al acestui eveniment",
a spus cardinalul arhiepiscop de Dacca, explicând că Asia este supusă colonilizării
de tip ideologic, avându-se uneori senzația pierderii propriilor valori însă, reunindu-se,
tinerii din continentul asiatic au posibilitatea să devină conștienți de propriile
valori și de importanța mărturisirii, în mod autentic, a Evangheliei.
RV- A. Mărtinaș
All the contents on this site are copyrighted ©. |