Motu Proprio "Maiorem hac dilectionem" explicat de cardinalul Angelo Amato

31 august 2017. Sfântul Alois de Gonzaga care, renunţând la titlul nobiliar şi la moştenirea părintească, a intrat în noviciat la vârsta de 14 ani, în Societatea lui Isus, sub călăuza sfântului Robert Belarmin, lăsând cu totul la o parte originea sa nobilă, s-a dedicat celor mai umile îndatoriri, precum îngrijirea bolnavilor, mai ales în timpul epidemiei de ciumă care a lovit Roma în 1590. Contactul zilnic cu bolnavii de ciumă aveau să-i aducă sfârșitul lumesc din cauza aceleiași boli. Alois de Gonzaga avea doar 23 de ani. Deși pe deplin conștient de riscurile la care era supus slujindu-i pe bolnavii de ciumă, sfântul Alois a ales această slujire, oferindu-și viața în favoarea lor, în spirit de iubire.  Exemplul sfântului Alois de Gonzaga ne poate ajuta să înțelegem semnificația scrisorii apostolice sub formă de Motu proprio "Maiorem hac dilectionem", document care a deschis o a treia cale pentru cauzele de beatificare și canonizare: oferirea vieții.

Într-un interviu pentru 'l'Osservatore Romano' cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, a oferit câteva explicații privind documentul "Maiorem hac dilectionem".

"Introducerea documentului face referință la cuvântul lui Isus: "Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13). Desigur, toți sfinții au trăit din plin darul carității, oferindu-și viața Domnului și aproapelui, atât prin exercitarea virtuții creștine cât și prin apărarea propriei credințe în fața persecutorilor care, încât de la început, s-au opus Evangheliei. De aceea, cauzele de beatificare și canonizare urmează în general două itinerarii: constatarea sau eroicitatea virtuților pentru așa-numiții sfinți confesori, precum sfântul Pio din Pietrelcina sau Maica Tereza de Calcutta sau a uciderii imediate din ură față de credință (în cazul martirilor, precum cei opt sute de martiri din Otranto sau adolescentul mexican de 15 ani, José Sanchez Del Rio)", a explicat cardinalul prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților.  

Totodată, cardinalul Amato a explicat că documentul papei Francisc deschide o a treia cale, după cum se afirmă în primul articol din motu proprio: "Oferirea vieții este un nou motiv pentru beatificare și canonizare, distinct față de martiriu și eroicitatea virtuților.

"Există cinci cerințe care dau o identitate proprie acestei a treia căi. În primul rând, trebuie să existe oferirea liberă și voluntară a vieții, prin acceptarea cu eroism, din iubire, a unei morți sigure și în scurt timp. A doua cerință este reprezentată de strânsa conexiune dintre oferirea vieții și moartea prematură. În al treilea rând, se cere exercițiul virtuților creștine, dacă nu cu eroism cel puțin în mod obișnuit, până la moarte. Cea de-a patra cerință este faima de sfințenie și semne, cel puțin după moarte."

Întrebat dacă, în vederea beatificării, este necesar miracolul în cazul oferirii vieții, cardinalul Amato a explicat că este necesar miracolul pentru beatificare, petrecut după moartea slujitorului lui Dumnezeu și prin mijlocirea sa. Diferit față de martiriu, care nu necesită miracolul pentru beatificare ci doar pentru canonizare, în privința celei de-a treia căi – oferirea vieții –  miracolul este cerut, la fel ca în cazul virtuților eroice. Miracolul rămâne întotdeauna un sigiliu al lui Dumnezeu și în cazul acestei a treia căi.

RV/AM