”Să-l iubim pe cel care nu este iubit”: prefața papei Francisc la o carte despre Maica Tereza

RV 05 sep 2017. Pe 4 septembrie a.c. s-a marcat prima aniversare a canonizării Maicii Tereza de Calcutta, iar pe 5 septembrie se împlinesc 20 de ani de la moartea sa (26 august 1910, Skopje – 5 septembrie 1997, Calcutta). Comemorarea liturgică anuală a Sfintei Tereza de Calcutta se celebrează, întocmai, pe 5 septembrie. În aceste zile, editura italiană EMI (Bologna) a difuzat în format digital cartea ”Să-l iubim pe cel care nu este iubit. Texte inedite ale Maicii Tereza de Calcutta”. Volumul apăruse în 2016, în vederea canonizării Maicii Teresa, iar prefața cărții, scrisă de papa Francisc, a fost difuzată pe 22 iulie 2016.

Cartea prezenta pentru prima dată marelui public două discursuri pe care Maica Tereza le-a prezentat la Milano pe 19 octombrie 1973. Ocazia discursurilor era ”Veghea de rugăciune pentru misiuni”, organizată pentru prima dată în Italia de Centrul Misionar al Institutului Pontifical Misiuni Externe (PIME). Discursurile și răspunsurile la întrebările publicului au fost transcrise după înregistrările originale și traduse din engleză sub îngrijirea Centrului Maica Tereza din Roma. Prefața cărții este scrisă de papa Francisc care, notează editorul în introducere, ”a aderat cu promptitudine la invitația de a scrie o prefață la acest volum”.

Reluăm în acest articol câteva paragrafe din prefața papei Francisc. ”Aș dori ca o expresie a Maicii Tereza, pe care nu o citim aici, să rămână pe fundalul reflecției mele”, notează Sfântul Părinte la începutul prefeței: «Noi – spunea Maica Tereza – nu suntem un ONG. ONG-urile lucrează pentru un proiect, noi lucrăm pentru Cineva». De aceea”, reia papa Francisc, ”repet și eu deseori că Biserica nu este un ONG, pentru că lucrează pentru Cristos și pentru cei săraci în care trăiește Cristos, ne întinde mâna, invocă ajutor, cere privirea noastră milostivă, blândețea noastră”.

Prefața papei Francisc scoate în evidență cinci cuvinte cheie. Primul cuvânt este rugăciunea. ”Maica Tereza ne îndeamnă fără încetare să ne alimentăm la izvorul Iubirii, Isus cel răstignit și înviat, prezent în sacramentul Euharistiei, pentru a avea apoi tăria de a-l ajuta în cei mai săraci dintre săraci cu inima plină de bucurie. Maica Tereza începea ziua participând la Sfânta Liturghie și o încheia cu adorația în fața lui Isus din Preasfântul Sacrament, Iubire nemărginită. În acest fel, devine posibilă transformarea muncii în rugăciune”. Al doilea cuvânt este caritatea. ”Aceasta înseamnă a se face aproape în periferiile oamenilor și femeilor pe care le întâlnim zi de zi, să simțim compasiune pentru cei din urmă trupește și sufletește, (…) a deveni mărturisitorii mângâierii lui Dumnezeu pentru orice rană a omenirii”. Al treilea cuvânt este milostivirea lucrătoare. ”Am putea spune”, afirmă pontiful, ”că este vorba de faptele de milostenie trupească și sufletească, adică a avea grijă de omul întreg și de fiecare om”. (…) Referindu-se la cuvintele lui Isus despre faptele de caritate (Mt 25), papa spune că ”Maica Tereza a făcut din această pagină a Evangheliei călăuza vieții sale, calea către sfințenie și ar putea să devină la fel și pentru noi”. Al patrulea cuvânt cheie pe care papa Francisc în scoate în evidență este familia. În cadrul acesteia, se notează ”figura și prezența mamei, iar Maica Tereza se exprimă astfel în aceste pagini: «Mamele sunt inima casei și ele sunt cele care formează familia, acceptând, iubind și având o grijă iubitoare față de fiii lor (…). Multe din suferințele tinerilor provin din viața familială. (…) Mama este cea care face din casă un cuib de iubire. Uneori, a fi mamă poate fi cu adevărat o experiență grea, poate să fie o cruce; dar o avem cu noi pe Fecioara Maria, cea mai bună dintre mame, care mereu ne învață să fim blânde cu fiii noștri». Iar la una din întrebările publicului, maica Tereza spunea: «Voi trebuie să deveniți tot mai mult bucuria și mângâierea lui Dumnezeu, aducând din nou rugăciunea în familiile voastre. Familia are nevoie de iubire, comuniune și muncă grea. Acesta este darul cel mai mare pe care îl puteți oferi Biserici». În fine, al cincilea cuvânt este tinerii. ”Tuturor tinerilor”, scrie papa Francisc în prefața cărții, ”le cer acum să nu-și piardă speranța, să nu lase să le fie furat viitorul, care este în mâinile lor. Rămâneți în Domnul și iubiți-vă așa cum Dumnezeu vă iubește, fiți constructori de punți pentru a frânge logica dezbinării, a respingerii, a fricii unora față de alții, puneți-vă în slujirea celor săraci, înfruntați cu curaj viața, care este darul lui Dumnezeu”. 

(rv - A. Dancă)