RV 19 sep 2017. Compasiune, apropiere, restituire. La predica
Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de marți, 19 septembrie 2017, papa Francisc
a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (1Tim 3,1-13; Ps 100; Lc 7,11-17)
și a vorbit pe larg despre Evanghelia învierii fiului văduvei din Nain. Pontiful a
cerut de la Domnul harul compasiunii față de cei care suferă și puterea de a se apropia
de ei pentru a-i conduce ”de mână” la demnitatea pe care Dumnezeu o vrea pentru fiecare
dintre ei. Subliniind condiția socială a celor care au beneficiat de minunea lui Isus,
papa a explicat că în mentalitatea Vechiului Testament ”cei mai săraci dintre sclavi
erau chiar văduvele, orfanii și străinii”. Deseori, când se vorbește despre ei în
textele biblice, revine îndemnul de a avea grijă de ei astfel încât să fie părtași
la viața societății. Isus are capacitatea de a vedea detaliile pentru că vede cu inima
și este cuprins de compasiune.
Papa Francisc: ”Compasiunea este un sentiment care te învăluie, este
un sentiment al inimii, al măruntaielor, cuprinde totul. Nu este totuna cu atitudinea
celui care spune: «Ce păcat, bieții oameni!» Nu este la fel. Compasiunea te face să
participi. Înseamnă ”a pătimi cu”. Aceasta este compasiunea. Domnul participă la suferința
unei văduve și a unui orfan. «Dar spune-mi, tu ai o mulțime întreagă la îndemână,
de ce nu vorbești mulțimii? Lasă, așa e viața, sunt tragedii care se întâmplă, nu
pot fi evitate». Nu! Pentru El erau mai importanți văduva și orfanul mort decât mulțimea
căreia îi vorbea și care îl urma. De ce? Pentru că inima sa, măruntaiele sale erau
părtașe. Domnul, prin compasiunea sa, este implicat în acest caz. A fost cuprins de
compasiune”.
Compasiunea nu este doar un simțământ interior pentru că, a notat mai departe papa
Francisc, conduce la apropiere. Se pot vedea atâtea lucruri fără a se apropia de ele.
Papa Francisc: ”A se apropia și a atinge realitatea. A atinge. Nu
a privi de departe. El a fost cuprins de compasiune, primul cuvânt, și s-a apropiat,
al doilea cuvânt. Apoi face minunea. Isus nu spune: «Acum, La revedere, eu îmi văd
de drumul meu». Nu. Îl ia pe copil și ce se spune? «L-a restituit mamei sale». A restitui,
al treilea cuvânt. Isus face minuni pentru a restitui, pentru a reașeza oamenii la
locul lor. Este ceea ce a făcut prin răscumpărarea noastră. A fost cuprins de compasiune
– Dumnezeu a avut compasiune – s-a apropiat de noi în Fiul său și ne-a restituit demnitatea
de fii ai lui Dumnezeu. Ne-a re-creat pe toți”.
Îndemnul este ”să facem la fel”, urmând exemplul lui Cristos: să ne apropiem de
cei nevoiași, nu să-i ajutăm de departe pe motiv că ”unii sunt murdari, nu fac duș
și miroase”.
Papa Francisc: ”De multe ori vedem tragedii la telejurnale sau pe
prima pagină a ziarelor. «Dar uite, în țara cutare copiii nu au de mâncare. În altă
țară copiii sunt înrolați ca soldat; în altă țară femeile sunt reduse în sclavie,
oh, câte nenorociri, biata lume!». Întorc pagina și trec la romane, la telenovela
care vine după. Acest fapt nu este creștin. Iar întrebarea pe care aș pune-o acum,
uitându-mă la toți, inclusiv la mine, este aceasta: «Sunt eu capabil să am compasiune,
să mă rog? Când văd aceste lucruri, pe care mass-media mi le aduce acasă, se mișcă
în mine măruntaiele? Inima suferă împreună cu lumea aceea sau simt doar o simplă apăsare
și spun: Sărmanii oameni!?» Și dacă nu poți să fii cuprins de compasiune, atunci să
o ceri spunând: «Doamne, dă-mi harul compasiunii!»”.
(rv – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |