2017-10-03 13:33:00

Predica papei Francisc la ”Sf. Marta”: să privim Crucifixul și să-i cerem harul de a-l urma îndeaproape pe Isus


RV 03 oct 2017. Isus acceptă voința Tatălui chiar și când aceasta presupune perspectiva pătimirii și a morții și merge înainte pe cale. Evanghelia zilei din liturgia romană (Lc 9, 51-56), în care Isus, ”împlinindu-se zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim”, a fost în centrul predicii pe care papa Francisc a prezentat-o marți la Sfânta Liturghie celebrată în capela reședinței sale din Casa Sf. Marta. Apropiindu-se timpul pătimirii și al crucii, Isus face două lucruri: ”a luat hotărârea fermă de a porni la drum”, acceptând voința Tatălui, și apoi ”anunță acest fapt discipolilor săi”.

Papa Francisc: «O singură dată și-a permis să-i ceară Tatălui să îndepărteze un pic această cruce, în Grădina Măslinilor: ”Tată, dacă este cu putință, îndepărtează de la mine paharul acesta, dar nu voința mea, ci voința ta să se facă”. Ascultător. Ceea ce vrea Tatăl. Hotărât și ascultător, nimic mai mult. În acest fel până la sfârșit. Domnul intră în răbdare, intră în răbdare. Este un exemplu de drum nu doar a muri suferind pe cruce, dar și mergând în răbdare».

În fața acestei decizii, în fața drumului către Ierusalim și către cruce, discipolii nu-l urmează pe Învățătorul lor. De mai multe ori, a remarcat pontiful, evangheliile evidențiază această diferență. Uneori, discipolii ”nu înțelegeau ce voia să spună sau nu voiau să înțeleagă, pentru că le era teamă”; alteori, ”ascundeau adevărul” sau se gândeau la altceva făcând lucruri ”alienante”; sau, după cum se citește în pagina de astăzi a Evangheliei, ”căutau un alibi pentru a nu se gândi” la ceea ce îl aștepta pe Domnul. Erau cu Isus dar, în realitate, îl lăsau singur.

Papa Francisc: «Isus e singur. Nu era însoțit în această decizie, pentru că nimeni nu înțelegea misterul lui Isus. Este solitudinea lui Isus în drum spre Ierusalim, e singur. Și aceasta, până la ultima clipă. Să ne gândim, apoi, la abandonul discipolilor, la trădarea lui Petru. Singur. Evanghelia ne spune că i-a apărut numai un înger din ceruri ca să-l întărească în Grădina Măslinilor. Numai în această companie. Singur.»

Merită să găsim un pic de timp și să ne gândim la Isus care ne-a iubit atât de mult, care a mers singur spre cruce, fiind neînțeles de către discipolii săi. Să ne gândim, să-l vedem pe Isus și să-i mulțumim, pentru a avea un colocviu cu El, ”ascultător și curajos”. Fiecare ar putea să i se adreseze, de exemplu, cu aceste cuvinte:

Papa Francisc: «De câte ori încerc să fac atâtea lucruri fără să mă uit la Tine, care ai făcut aceasta pentru mine? Tu, care a intrat în răbdare – omul răbdării, Dumnezeul răbdării – care, cu atâta răbdare suporți păcatele mele, căderile mele? Să vorbim în acest fel cu Isus, care este hotărât întotdeauna să meargă înainte și să se expună, pentru a-i mulțumi. Să ne luăm astăzi un pic de timp, câteva minute – cinci, zece, cincisprezece – în fața Crucifixului, sau cu ajutorul imaginației, și să-l vedem pe Isus mergând cu hotărâre spre Ierusalim și să cerem harul de a avea curajul să-l urmăm îndeaproape».

(rv – G. Ceraso – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.