Predica papei Francisc la ”Sf. Marta”: Să nu pierdem capacitatea de a ne simți iubiți

RV 07 nov 2017. Să nu pierdem capacitatea de a ne simți iubiți; capacitatea de a iubi se recuperează, dar dacă o pierdem pe cea de a ne simți iubiți, pierdem totul. Este îndemnul papei Francisc de la omilia Sfintei Liturghii celebrată marți, 7 noiembrie 2017, în capela Casei ”Sf. Marta” din Cetatea Vaticanului. Pontiful a făcut un comentariu la Evanghelia zilei (Lc 14, 15-24) în care Isus prezintă parabola invitaților la cină pentru a răspunde unui comesean care îi spune: ”Fericit este acela care va sta la masă în împărăția lui Dumnezeu” (v. 15). Dar, pare să-i răspundă Isus, pentru a avea un loc la masa împărăției lui Dumnezeu e necesar ca, pe acest pământ, să-i inviți la masă pe cei care nu pot să-ți dea înapoi. Cei chemați la cina din parabola Evangheliei nu au onorat invitația, fiind luați de interesele imediate: care își cumpărase ”cinci perechi de boi”, care ”un ogor”, care ”tocmai se însurase”. Răspunsul lor, a remarcat pontiful, arată o anumită ”sclavie a spiritului” și ”incapacitatea de a înțelege gratuitatea invitației”.

Papa Francisc: «Dacă nu se înțelege gratuitatea invitației lui Dumnezeu, nu se înțelege nimic. Inițiativa lui Dumnezeu este întotdeauna gratuită. Dar pentru a merge la acest ospăț, ce trebuie plătit? Biletul de intrare este să fii bolnav, să fii sărac, să fii păcătos… Cei de acest fel sunt lăsați să intre. Acesta este biletul de intrare: să fii nevoiaș fie trupește, fie sufletește. Dar pentru a avea nevoie de îngrijire, de vindecare, a avea nevoie de iubire».

Parabola din Evanghelie evidențiază, în fond, două atitudini. Pe de o parte, atitudinea lui Dumnezeu care nu cere invitaților să plătească nimic, iar apoi îi spune servitorului să-i aducă pe cei săraci, infirmi, orbi și șchiopi, buni și răi. O gratuitate care ”nu are limite”: Dumnezeu ”îi primește pe toți”. Pe de altă parte, avem felul de a face al primilor invitați, care nu înțeleg gratuitatea. La fel ca fiul mai mare din parabola fiului risipitor care nu a vrut să meargă la ospățul organizat de tatăl lor pentru fratele care plecase de acasă.

Papa Francisc: «Pentru acesta care a risipit toți banii, a cheltuit moștenirea prin vicii și păcate, tu faci acum sărbătoare? Iar pentru mine, care sunt catolic, practicant, merg la Liturghie duminica, fac atâtea lucruri, pentru mine nimic? Acesta nu înțelege gratuitatea mântuirii, crede că mântuirea este rodul unui ”eu plătesc și tu mă mântuiești”. Plătesc prin cutare, cutare și cutare… Nu. Mântuirea este gratuită. Și dacă nu intri în această dinamică a gratuității, nu înțelegi nimic. Mântuirea este un dar al lui Dumnezeu la care se răspunde printr-un alt dar, prin darul inimii mele».

Pontiful a vorbit mai departe de cei care se gândesc la propriile interese chiar și când sunt dispuși la dărnicie, dar se gândesc imediat la ce primesc înapoi: ”îi voi face acest cadou”, iar el, ”cu altă ocazie, îmi va face un altul”. Domnul, însă, ”nu cere nimic în schimb”: ”numai iubire, credincioșie, după cum El este iubire și este credincios”. ”Mântuirea nu se cumpără, pur și simplu se intră la ospăț”: ”fericit acela care va sta la masă în împărăția lui Dumnezeu”. Dar cei care nu sunt dispuși să intre la ospăț, a remarcat mai departe Sfântul Părinte, ”se simt în siguranță”, ”mântuiți în felul lor în afara ospățului”: au pierdut simțul gratuității, simțul iubirii. ”Ei au pierdut un lucru și mai mare și mai frumos, ceea ce este cel mai urât: au pierdut capacitatea de a se simți iubiți”.

Papa Francisc: «Când pierzi – nu spun capacitatea de a iubi, pentru că aceasta poate fi recuperată – capacitatea de a te simți iubit, nu există speranță, ai pierdut totul. Ne face să ne gândim la cuvintele de pe ușa infernului dantesc: ”Lăsați aici orice speranță”. Ai pierdut totul. Trebuie să ne gândim în fața acestui stăpân [care spune]: ”Căci vă spun, eu vreau să mi se umple casa”. Acest stăpân este atât de mare, atât de iubitor încât, în gratuitatea sa, vrea să i se umple casa. Să-i cerem Domnului să ne ferească de pierderea capacității de a ne simți iubiți».

(rv – D. Donnini – A. Dancă)