”Trăiască Cristos Rege!” Beatificați, în Spania, 60 de martiri, uciși între 1936 și 1937

Sâmbătă, 11 noiembrie, la Madrid, în Spania: beatificarea a 60 de martiri, uciși din ură față de credință, în timpul persecuției religioase din anii '30 ai secolului trecut. Sfânta Liturghie de beatificare a fost prezidată de cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților, în calitate de trimis al Papei Francisc.

«Biserica celebrează cu bucurie aceste evenimente din două motive: pentru a-i impulsiona pe credincioși să rămână statornici în credință și pentru a-i îndemna să evite teroarea acelor ani de obscuritate, care au umplut Spania de sângele atâtor persoane nevinovate și lipsite de apărare. Beatificarea este un prilej de a elogia forța binelui, care învinge răul», a spus cardinalul Amato, referitor la semnificația acestor frecvente beatificări de martiri uciși în Spania, în timpul persecuției religioase din perioada războiului civil.

Referindu-se la conținutul amplului panou de martiri beatificați la 11 noiembrie, la Madrid, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților a spus:
Card. Amato «Aceștia se pot împărți în două grupuri și cuprind preoți, călugări, călugărițe și laici care aveau un rol activ în asociațiile catolice. Primul grup, de 21 de martiri, este alcătuit din șapte preoți din Congregația Misiunii; cinci preoți diecezani, două călugărițe din Congregația Fiicele Carității și șapte laici din Asociația Fiii Mariei ai Medaliei Miraculoase. Ei au fost uciși între 1936 și 1937 în diecezele de Barcelona, Gerona, Valencia și Cartagena. Din documente și din mărturii reiese că unicul motiv al uciderii lor era identitatea lor catolică. În acei ani, fiind pierdută ideea fraternității și a respectului față de ideile și viața altuia, în multe regiuni spaniole domneau nedreptatea și arbitrariul în formă absolută, cu unicul obiectiv de a anihila Biserica Catolică.»

Cerându-i-se să se oprească asupra unuia dintre martiri, cu trăsături deosebit de semnificative, cardinalul Amato a spus că sunt numeroase figurile exemplare, precum părintele lazarist Vincențiu Queralt, despre care a spus: "Avea 42 de ani, era un preot cult, un excelent orator și un generos binefăcător; era o persoană cu talent: picta și cânta la orgă. În timpul persecuției, în urma denunțului făcut de un cunoscut, a fost arestat la 30 noiembrie 1936 și împușcat în aceiași zi. Celor care întrebau despre motivul împușcării sale, șeful patrulei marxiste răspundea: 'Era un preot. Nu este un motiv suficient?' În acest prim grup se afla și un tânăr din Valencia, de 19 ani, Rafael Lluch Garín, dintr-o familie înstărită și profund catolică. Într-o zi, a venit în localitate un grup de milițieni care au început să facă percheziții în locuințe, să ardă documente și imagini sacre. Intrând și în farmacia în care tânărul Rafael făcea practică, au început să urle și să blesteme. În laborator, Rafael avea un calendar cu o imagine a Maicii Domnului și le-a cerut milițienilor să nu o profaneze. Acest lucru a enervat-o pe o femeie-milițian care, înjurând, și-a convins acoliții să-l aresteze pe tânăr și să-l condamne la moarte. Rafael a fost ucis la 15 octombrie 1936, în timp ce striga "Trăiască Cristos Rege!"

Privitor la cei 39 de martiri, din cel de-al doilea grup, cardinalul Amato a spus că au fost uciși pe teritoriul arhidiecezei de Madrid, în a doua parte a anului 1936. Mai întâi, au fost asasinați doi călugări – Manuel Trachiner Montaňana și Vincente Cecilia Gallardo, în vârstă de 20, respectiv 21 de ani. În valiză, aveau o sutană și un crucifix, acesta fiind delictul pentru care au fost condamnați la moarte. Aceiași soartă a avut-o și un călugăr coadiutor: Roca Catalán Domingo. Odată ajuns la mănăstirea "Preasfânta Familie", din Hortaleza, a fost arestat, supus interogatoriului și ucis doar pentru că era un călugăr. Conștient de moartea iminentă, le-a spus confraților călugări că, în cazul în care nu s-ar fi întors, să celebreze un Te Deum pentru el.

Întrebat ce mesaj lasă acești martiri, cardinalul Amato a scos în evidență importanța urmării exemplului lor de credință, de speranță și de curaj necesar alimentării vieții noastre de zi cu. "De asemenea, suntem îndemnați să ne rugăm pentru călăii lor, dăruindu-le și noi darul prețios al iertării, după cum au făcut fericiții martiri. Nu putem uita acest fapt tragic, ce reprezintă un exemplu de eroism creștin dar și o pagină neagră de cruzime gratuită împotriva unor persoane nevinovate și lipsite de apărare. Nu putem și nu trebuie să uităm, astfel încât să nu se mai repete astfel de valuri de ură fratricidă."

RV/AM