Citește articolul Mergi la meniu

Social Networks:

RSS:

Radio Vatican

Vocea Papei și a Bisericii în dialog cu lumea

alte Limba:

Papa Francisc \ Angelus Domini

Săracii, pașaportul nostru pentru rai: papa Francisc, la omilia din Ziua Mondială a Săracilor

Papa Francisc, la prânz împreună cu persoane nevoiașe, în Ziua Mondială a Săracilor - AFP

19/11/2017 12:30

19 noiembrie 2017. 4000 de persoane nevoiașe, unele fără adăpost, însoțite de membri ai asociațiilor de voluntariat cu sediul la Roma și în regiunea Lazio, dar și săraci din diferite dieceze ale lumii au participat duminică, în Bazilica Sfântul Petru, la celebrarea euharistică prezidată de papa Francisc, cu începere de la ora 10, cu prilejul primei Zile Mondiale a Săracilor.

Instituită de Sfântul Părinte la încheierea Jubileului extraordinar al Milostivirii, prin scrisoarea apostolică "Misericordia et misera", publicată la 21 noiembrie 2016, Ziua Mondială a Săracilor se celebrează anual în Duminica a XXXIII-a din Timpul de peste an, data fiind așadar variabilă.

«Avem bucuria de a frânge pâinea Cuvântului și, peste puțin, să frângem și să primim Pâinea euharistică, hrană pentru drumul vieții. Avem nevoie cu toții, nimeni nu este exclus, pentru că suntem cu toții "cerșetori ai esențialului", ai iubirii lui Dumnezeu, care ne dă sens vieții și o viață fără sfârșit», a spus papa Francisc la începutul omiliei Sfintei Liturghii. Comentând Evanghelia Duminicii, după sfântul Matei, capitolul 25, pontiful a explicat parabola talanților, care vorbește despre responsabilitatea privind darurile primite.
Papa Francisc: «Tocmai de daruri vorbește parabola din Evanghelie. Ne spune că noi suntem destinatarii talanților lui Dumnezeu, "fiecăruia după propria capacitate" (Mt 25,15). Înainte de toate, trebuie să recunoaștem că avem daruri, că suntem "talentați" în ochii lui Dumnezeu. De aceea, nimeni nu se poate considera inutil, nimeni nu poate spune că este într-atât de sărac încât să nu poată dărui ceva altora. Suntem aleși și binecuvântați de Dumnezeu care dorește să ne umple de darurile sale, mai mult decât ar vrea un tată sau o mamă să dea fiilor. Iar Dumnezeu, în ochii căruia nici un fiu nu poate fi dat la o parte, încredințează fiecăruia o misiune.»

Explicând că Dumnezeu Tatăl, iubitor și exigent cum este, ne responsabilizează, pontiful s-a oprit asupra modului în care stăpânul din parabolă dă fiecărui servitor un număr de talanți pentru a-i multiplica. Însă, în vreme ce primii doi își fac datoria, al treilea nu face să rodească talantul primit, ci se limitează la restituirea sumei, la întoarcerea stăpânului din călătorie, spunându-i: "Stăpâne, știam că ești un om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni unde n-ai împrăștiat, și, pentru că m-am temut, m-am dus și am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău". Unde a greșit cel de-al treilea slujitor care s-a mulțumit cu păstrarea cu grijă a talantului?
Papa Francisc: «Însă, nu-i este fidel lui Dumnezeu cel care se preocupă doar să păstreze, să mențină comorile trecutului. În schimb, spune parabola, este cu adevărat fidel cel care adaugă talanți noi (v 21,23) pentru că are mentalitatea lui Dumnezeu care nu rămâne imobil: riscă din iubire, își pune în joc viața pentru alții, nu acceptă să lase totul așa cum este. Doar un lucru pierde din vedere: propriul interes. Aceasta este unica omisiune justă.»

Dacă lipsa de atenție față de propriul interes este singura formă de omisiune admisibilă, pontiful a prezentat, în antiteză, forma de omisiune, care se manifestă față de cei săraci și care "asumă un nume clar: indiferență", «care înseamnă să spui: "Nu mă privește, nu e treaba mea, e vina societății"; înseamnă să întorci capul în altă parte când un frate este în nevoie; înseamnă să schimbi canalul când o chestiune serioasă te deranjează sau să te scandalizezi în fața răului fără să faci nimic. Însă, Dumnezeu nu ne va întreba dacă ne-am indignat pe măsură, ci dacă am înfăptuit binele.»

Continuându-și reflecția asupra celor săraci, mai ales în contextul primei Zile Mondiale a Săracilor, pontiful ne amintește că "în cei săraci se manifestă prezența lui Isus care deși era bogat s-a făcut sărac (cf 2Cor 8,9)".
Papa Francisc: «De aceea în ei, în slăbiciunea lor, există o "forță mântuitoare". Și, dacă în ochii lumii au puțină valoare, sunt ei cei care ne deschid calea spre cer, sunt "pașaportul nostru pentru paradis". Pentru noi este cu adevărat evanghelic să ne îngrijim de ei, care sunt adevărata noastră bogăție, făcând aceasta nu doar dându-le pâine, dar și frângând cu ei Pâinea Cuvântului, ai căror destinatari sunt în modul cel mai firesc. A-l iubi pe cel sărac înseamnă să lupți împotriva tuturor felurilor de sărăcie, spirituală și materială.»

Apropierea de cei săraci – a spus pontiful în încheierea omiliei – ne va face bine pentru că: «Ne va aminti ceea ce contează într-adevăr: să-l iubești pe Dumnezeu și pe aproapele. Doar aceasta durează pentru totdeauna, restul trece; de aceea, ceea ce investim în iubire rămâne, restul se risipește.»

1500 de persoane sărace la masă cu papa Francisc
După Sfânta Liturghie, 1500 de persoanele sărace au fost invitate, în Aula Paul al VI-lea din Vatican, la un prânz cu papa Francisc, momentul fiind acompaniat de muzica Fanfarei Jandarmeriei Vaticane și de corul "Le Dolci Note", alcătuit din copii cu vârste între 5 și 14 ani. Celelalte 2500 de persoane nevoiașe sunt invitate, de asemenea, la prânzuri festive prilejuite de Ziua Mondială a Săracilor, organizate la diferite cantine sociale, seminarii și colegii catolice din Roma. Mesenii au fost serviți de 40 de diaconi din Dieceza de Roma și de circa 1500 de voluntari proveniți din parohiile altor dieceze ale Italiei.

Mărturia unei persoane fără adăpost, care a participat la Sfânta Liturghie și la prânzul cu papa Francisc
Printre cele 1500 de persoane care, în Ziua Mondială a Săracilor, au participat la Sfânta Liturghie din Bazilica Sfântul Petru și, succesiv, la prânzul cu papa Francisc, s-a aflat și o doamnă fără adăpost, italiană originară din Somalia, pe care colegul nostru Alessandro Gisotti a întâlnit-o la adăpostul de noapte gestionat de asociația Caritas, din Roma. Deschizându-și sufletul, ne împărtășește nu doar din suferința ei, dar și din speranța redobândită:

«Mă aflam într-o situație foarte, foarte grea, din cauza unui deces, trebuind să înfrunt pierderea unei persoane dragi, apoi pierderea locuinței… necazurile au năvălit peste mine toate deodată… cu fiica mea care a ales să umble dintr-o parte a alta a Europei. O voluntară din zonă m-a adus la Caritas, bine știind că eu eram contrară acestui lucru. Mă opuneam cu disperare pentru că nu acceptam realitatea. Pentru mine era absurd, era de neconceput faptul de a fi în această situație, de aceea opuneam rezistență evidenței. Apoi, am înțeles că nu-mi rămânea decât să accept situația și să văd partea bună, faptul că am întâlnit persoane bune, care mă ajutau. Pentru mine a fost un soi de trezire; mă simțeam acceptată ca într-o familie. »
Întrebată ce reprezintă pentru ea Ziua Mondială a Săracilor, dorită de papa Francisc, această persoană care a cunoscut pe deplin suferința, a spus: «Eu îl văd ca pe un papă revoluționar, care ține la cei săraci în mod deosebit. Îl consider ca fiind o lumină, un far și ca mine sunt foarte multe persoane în lume. Dă multă speranță, cu această sensibilitatea față de cei săraci, într-o lume care se dezumanizează din ce în ce mai mult, iar săracii sunt cei mai ghetoizați, izolați, marginalizați, striviți, cei mai damnați s-ar putea spune. Așa e considerat săracul într-o lume care devine din ce în ce mai dificilă, în care valorezi în funcție de banii pe care îi deții. Ce lucru degradant, ce lucru înspăimântător. Însă papa, dimpotrivă, chiar este un revoluționar… .»

Apelul papei pentru populațiile lovite de sărăcie din cauza războiului și a conflictelor
După rugăciunea Angelus, din Piața Sfântul Petru, papa Francisc a amintit că sâmbătă, 18 noiembrie, la Detroit, în Statele Unite ale Americii, a fost declarat fericit preotul Solanus Casey (1870-1957), din cadrul ordinului Fraților Minori Capucini. Descriindu-l ca fiind un smerit și fidel discipol al lui Cristos, care s-a distins printr-un neobosit serviciu în slujba celor săraci, pontiful și-a exprimat speranța ca "mărturia sa să-i ajute pe preoți, călugări și laici să trăiască cu bucurie legătura dintre vestirea Evangheliei și iubirea față de cei săraci".

Referindu-se la Ziua Mondială a Săracilor, celebrată în dieceza de Roma și în diecezele din întreaga lume prin numeroase inițiative de rugăciune și de comuniune cu cei săraci, Sfântul Părinte a îndemnat la a-i pune întotdeauna pe cei nevoiași în centrul comunităților noastre, nu doar în momente precum Ziua Mondială a Săracilor. Pontiful și-a îndreptat gândul în mod deosebit asupra populațiilor "care trăiesc o dureroasă stare de sărăcie din cauza războiului și a conflictelor. «De aceea, reînnoiesc însuflețitul apel adresat comunității internaționale de a face orice efort posibil pentru a favoriza pacea, îndeosebi în Orientul Mijlociu. Adresez un gând special dragului popor libanez și mă rog pentru stabilitatea țării, astfel încât să continue să reprezinte, pentru întreaga regiune și pentru toată lumea, "un mesaj" de respect și conviețuire», a spus papa Francisc.

Totodată, pontiful a amintit că data de 19 noiembrie marchează Ziua  internațională a comemorării victimelor accidentelor rutiere, instituită de ONU, spunând: «Încurajez instituțiile publice în eforturile de prevenție și-i îndemn pe șoferi la prudență și la respectarea normelor, ca o primă formă de tutelare personală și a altora.»

RV/A. Mărtinaș

 

  

19/11/2017 12:30